Cam pe la supă m-a năruit și m-a dumnezeit, femeia asta care mă traversează prin toate intersecțiile inimii mele bătrâne, ochii Ei de lapis lazuli sclipind scurt pe sub părul roșu (cascadă de sânge), e fierbinte supa asta, supa asta misterioasă, emblema gastronomică a neamului meu, moștenită din soacră-n noră, de la Mamaia-Căpitan la Dăruitoarea Vieții, de la Mama la Ea și de la Ea la Roxana (Legătura Inimii), mereu fierbinte și tainică, limpede ca un scâncet de copil, niște cartofi fierți cu zarzavaturi și o mână sfioasă de orez, mereu acră, adusă-n tainițele femeilor din neamul meu din depărtările levantine, supa asta mereu acră și mereu fierbinte, supa dor, și pe la a treia lingură, Ea, știi, predica ta de azi mi-a amintit ceea ce nu voi putea uita vreodată, cel mai mare păcat al vieții mele.
Apoi tăcere, îmi zvâcnește inima drept în lingura fierbinte, o cunosc de când era fetiță, avea 14 ani și două funde în părul împletit în treime, o cunosc de secole și totuși, cât mister duce sufletul unei femei,
mai tăcem amândoi o vreme, sorbind din supă ca dintr-un potir de cuminecare, fiecare sorb trecând din unul în altul, după atâția ani suntem două vase ciuruite de vreme, împărțim același conținut, azi o supă, mâine-o durere de dinți, poimâine o moarte și-o înviere,
eram la Fodora, îți amintești curtea parohială și fântâna aia, tu erai în munți și eu scoteam o găleată de apă să-ți fac supă și deodată, în spatele meu, o țigancă mare și urâtă ca moartea, puțind a femeie la zilele ei, dă-mi să beau, m-am speriat, eram un copil atunci, eram singură și Mihai era un vis, m-am speriat de moarte și-am alungat-o, a plecat resemnată ca și cum i s-ar fi cuvenit alungarea, auzi, să nu mori înainte să mă dezlegi de păcatul ăsta mare, auzi, încă mă bântuie țiganca aia și vocea care-mi cerea apă îmi zgârie urechile, că nu era țigancă aia, era Dumnezeu cerșind apă, ăsta e cel mai mare păcat care-mi apasă inima, să știi, îți mai pun un bol de supă?
Pentru păcatul ăst-al Ei, într-o zi, voi săpa o fântână la marginea unei poteci fierbinți, s-aștept o puțișenie de om să-mi ceară apă.
Sau supă.
Pr. Crin-Triandafil Theodorescu
Fotografie de Natalie Goodwin / pexeles.com