Mamele au superputeri. Într-o zi, pot face un milion de lucruri. Și „bune foarte”! Pot fi în toate locurile în care e nevoie, pot pregăti multe feluri de mâncare, pot face și curățenie, pot da și ajutor la teme, și ajutor pentru vecina de la 2... Ce să mai...! Nu mai încape vorba de copii! Mama e cel mai sigur loc de pe pământ. Și cât sunt mici, dar și când vor crește, chiar dacă la un moment dat copiii tind să se risipească.
Însă astăzi și ieri și de ceva timp, mă așez la discuție cu Hristos. Sună amuzant, dar face bine. Și, pentru că citisem în cartea părintelui Simeon Kraiopoulos, „Taina suferinței”, că atunci când ai o durere e bine să o ții pentru tine, să o trăiești cum trebuie, pentru că altfel simți și răspunsul tainic al lui Dumnezeu, am ales să nu mă mai plâng pe la ușile altora. Și Îi spuneam tot oful meu, de parcă nu L-ar ști... Îi spuneam și despre dorințele mele, despre cum idealizam eu mama care a născut copii din inimă... Vorbă multă...
Dar am realizat ceva: la fiecare final de discuție apare gândul, poate chiar răspunsul Dânsului: Ale Tale dintru Ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate... Ce-o fi asta?!
Alexandrina