Întrebare

Cândva,
demult
și nu prea,
În curtea bisericii
te-ai ivit
și drept spre mine
ai venit.
Așteptam
ultima ta carte
de poezie.
În loc de carte
am primit
o întrebare
năucitoare:
„Ce e poezia
pentru tine?”
Am repetat
cu glas șoptit
întrebarea,
voind sa evit
un răspuns
nechibzuit.
„Știam cândva
câte ceva
despre poezie”,
zic.
„Azi
nu mai sunt
cine eram
și nu mai știu
nimic!
Poate
e un gângurit
de copil
la sânul
mamei sale,
sau un zâmbet
pe chipul
iubitei tale.
Poate
e un bocet
pe mormântul
pierderii de sine
sau o lacrimă
pe obrazul rece
al vieții din mine!
Poate
e simfonia pădurii
toamna
sau cântecul
unui fir de iarbă
primăvara!
Poate
e un răsărit
de soare
la mare
sau un dans
în doi
sub o ploaie
de vară!
Mai bine lasă-mi
timp
să te citesc
întâi...”.

Și am citit
și te-am citit
și tot nu știu
poezia
s-o definesc.
Rostesc în eter
cuvinte-mister...
Poate
e omul conștient
de conștiența sa,
gata
să-și împărtășească
darul,
omul −
poezie vie!
Cine știe?
Sau poate
e Dumnezeu
în manifestare
pentru a sufletului
alinare
și neasemuita
încântare!
...Grea întrebare!

Estera Nicolescu

Fotografie de cottonbro studio / pexels.com