Pare că muzica din minte
Strânge cuvintele ciobite
Și le înmoaie în plutire.
Cum se încheagă ele-n versuri,
Sub mâna care le transcrie,
Nu poate nimeni să ne spună.
Să fie ritmul pur magnetul
Care atrage înțelesul
În rimele ce-i dau conturul?
Singur, compozitorul știe
Că-nsemnele de pe hârtie
I-au fost lăsate de un înger.
Monica Pillat
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!