„Dragul meu, de multe ori omul își caută liniștea în afară: în oameni, în lucruri, în reușite sau în aplauzele celor din jur. Dar sufletul nu se liniștește acolo. Sufletul se liniștește numai când se întoarce acasă, iar casa lui este inima în care locuiește Dumnezeu. De aceea ne simțim uneori atât de obosiți și de tulburați: pentru că ne-am împrăștiat prea mult în lume și prea puțin am coborât înlăuntrul nostru. Dumnezeu nu strigă, nu forțează ușa inimii. El așteaptă cu răbdare, cu o iubire tăcută, până când omul obosit de alergare își aduce aminte să se întoarcă.
Când omul începe să se roage, chiar și cu un cuvânt simplu, ceva se schimbă înlăuntru. Nu se schimbă neapărat lumea din jur, dar începe să se lumineze inima. Și atunci înțelegi că pacea nu vine din faptul că toate problemele dispar, ci din faptul că nu mai ești singur în ele. Dumnezeu intră în durerea ta, în frica ta, în neputința ta și le umple cu prezența Lui. Iar atunci sufletul începe să respire din nou, ca un copil care s-a întors în brațele Tatălui”.
Maica Siluana Vlad
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!