Îndură -Te de noi și fă-ne bine,
Că am ajuns să fim doar niște haine
Prin care stă să șuiere deșertul.
Mari ne credeam cândva, când fără milă
Te-am smuls din noi și Te-am lăsat pe cruce,
Nebănuind ce-avea să ni se-ntâmple.
De ce nădăjduim că Te-ai întoarce
La noi, cei orbi și surzi, schilozi la suflet?
Numai pierduții simt când Te apropii...
Trăim în lipsa Ta ca niște umbre,
Iar așteptarea mistuie absența
Și, iată, cum din toți rămânem Unul!
Monica Pillat
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!