Înainte cu o smerită smerenie!

Ne vorbește Părintele Arsenie Papacioc

Scumpă măicuță E.,

O, câtă bucurie ai făcut la înalta bunătate a lui Dumnezeu, şi prin asta şi mie, că nu-ți descurajezi viaţa! Ce mireasmă liniștitoare vine dinspre inima smerită, săracă! Ce luptă frumoasă şi deschisă duci numai şi numai să trăiască Hristos întreg în tine! Cum trebuie să te conving că Dumnezeu te iubește şi te poartă mai cu drag acum pe umerii Lui? Ce bine ai făcut că ai strigat, ai țipat tainic şi atunci, şi după aceea mereu: „Nu vreau, nu mai vreau, Doamne, să Te supăr!”. Iată, măicuță scumpă, aceasta este Buna Vestire din Scriptura inimii tale.

Înainte cu drag, înainte cu nădejde, dar, mai ales, înainte cu o smerită smerenie!

Am simțit că te va ajuta bunul Dumnezeu şi vei pune începuturi mari şi hotărâte, umblând frumos prin locurile urmelor Domnului Iisus Hristos pe pământ.

Te-am iubit ca un părinte mereu. Nu puteam să cred că vei fi cândva altfel, adică împotriva fericirii tale cu îngerii, şi mai ales cu Maica Domnului. Dacă ne vom întâlni, le vom pune pe toate în ordine: ce va fi de ars vom arde, şi ce va fi frumos vom face să fie şi mai frumos. Iar dacă crezi că toate, toate pot fi arse de altcineva, s-o faci fără de amânare.

Să rămâi într-o mare bucurie, şi nu cumva inima sfinției tale să uite cândva şi să nu poftească „în casa ta” pe scumpa Maica Domnului.

Orice frumusețe se poate împlini la noi, oamenii, pe pământ, scumpă măicuță. Orice gând rău, oricât ar fi de nărăvaș, poate fi respins şi ars cu dorul de „Ierusalim”.

Să începi serios să te împărți tuturor care vor înviere, că dacă inima bate în pieptul nostru, nu înseamnă că nu-i şi pentru altcineva inimă.

Ți-am scris repede, grăbit de dragostea de a nu mai amâna bucuria ce mi-ai făcut şi pe care o anticipam.

Cu o mare nădejde să ne smerim viaţa; aș vrea să fie ultimul meu cuvânt.

Rămâi binecuvântată.

3.12.1973

Din „Epistole” de Arhim. Arsenie Papacioc (Editura Accent Print, 2015)

Fotografie de George Crăsnean