După Evanghelia din Duminica Înfricoșatei Judecăți, soția mea și-a amintit ceva.
Mi-a vorbit despre o femeie în vârstă care tricotează șosete, cu răbdare, zi după zi. La un moment dat, a întrebat-o ce face cu ele. Le trimite la penitenciarul Gherla.
Cuvântul din Evanghelia de la Matei, pe care îl citisem și eu în biserică, l-am înțeles altfel.
Îl auzisem de atâtea ori. Totuși, a rămas în afara vieții mele.
O femeie din Gherla a luat un lucru mic și l-a dus într-un loc pe care nu l-am atins niciodată.
Acolo, cineva primește o pereche de șosete și o atingere de om.
Am văzut cât de ușor rămân lângă cuvinte.
Am văzut și cât de departe poate merge cineva în tăcere.
Și a rămas în mine o întrebare:
Unde se află, în viața mea, un loc ca temnița din Evanghelie?
La cine nu ajung?
Pr. Ioan Gînscă
În imagine, icoană realizată de diaconul Andrei Bodko
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!