Când simți că ți se taie respirația și nu mai poți respira. Toate durerile oamenilor, trecute în tine, ca printr-o conductă neagră, drept în adâncimile tale cele mai intime, inundând totul cu vuiet de sfârșit de lume, și tu, cu sufletul tău în dinți, cățărându-te disperat spre susul pieptului, agățat de o geană plăpândă de lumină. Oamenii aceia mulți, împărățiile lui Dumnezeu, cu durerile lor, cu tăieturile alea sângerânde prin care li se vede osul inimii, viu, pulsând greu. Disperarea cu care îți așază în palmă și-n ochi sfâșieri greu de dus, inimaginabile. Suferințele și zvârcolirile copiilor, cancerele, părinte, roagă-te doar să nu cad din credință, să nu ajung să-L pălmuiesc pe Dumnezeu, doar atât roagă-te, să nu-L scuip în obraz pentru copilul meu și să nu-L înjur de mamă, roagă-te. Și toate dezbrăcările de iubire, plecările și părăsirile în care te trezești dimineața că-ți lipsește o jumătate din inimă, a luat-o ăla și-a plecat, și-n loc, mustind a urlet de groază, niște cârpe pătate de sânge într-un cuțit înfipt, sclipind oțelos.
Și mai reușești o dată și încă o dată. Îți descleștezi fălcile înghețate de cutremur, și vin din tine cuvinte, ca niște bandaje albe vin, să oblojească. Și, când nu mai poți și ești deșert de cuvinte, șoptești Hristos a înviat, Hristos a înviat. Și când nici asta n-o mai poți spune, te ridici și-l iei pe amărât în brațele tale făcute cruce și plângi cu el.
Nu m-aș mai face preot cu atâta seninătate, acum, când m-am făcut sahară de durere tuturor. Dar dacă n-am înnebunit de-atâtea cioburi-suflet înfipte în tălpile mele, dacă n-am înnebunit e doar pentru că văd urmele sandalelor Lui în fața mea, prin deșert, spre lumina de dincolo de orizont. Că într-o zi toate se vor sfârși și vom trece prin moartea noastră ca printr-o ușă strâmtă, dincolo de care s-a terminat durerea.
Între timp să ne iubim și să ne oblojim inimile unii altora. Să trecem prin viața asta beți de iubire ca de-un Dumnezeu lichid și răcoros, mulțumindu-I de cadou. Căci un cadou e viața, un cadou cu gust de înghețată.
Pr. Crin-Triandafil Theodorescu