Cu mulți ani în urmă, s-a înființat în centrul capitalei o nouă firmă: PCAS, cu depozite în toată țara. Ea producea cutii de carton pentru ambalarea unor pietre strălucitoare, dorite de tot poporul. Zi de zi, nenumărate pietre erau ambalate și livrate oamenilor care făceau comanda la PCAS. Toți angajații lucrau la volum maxim, ba chiar și peste program. Doar că, la un moment dat, cartonul s-a terminat, iar cutiile de carton nu mai puteau fi fabricate, așa că nici pietrele strălucitoare nu mai puteau fi împachetare pentru livrare. Oamenii au refuzat categoric să-și primească produsele împachetate sub altă formă. Pietrele soseau necontenit la firmă, iar în scurt timp depozitele au fost pline până la refuz de produse ce nu mai puteau fi livrate, așa că a fost nevoie să se elibereze spațiu. Astfel, o parte au fost mutate la periferia orașului (de unde să fie aduse rapid la firmă, în cazul în care patronul găsea carton pentru cutii), iar altele la poalele munților (unde să fie depozitate în siguranță, pentru cazul în care va mai fi nevoie de ele).
Acum să vedem care sunt actorii principali: firma este „Pancreasul”, cu angajații ‒ „Celulele pancreatice”, depozitele din toată țara sunt „Sângele”, pietrele strălucitoare sunt bucăți de „Zahăr”, cutiile de carton sunt „Moleculele de insulină”, oamenii sunt „Celulele corpului”, depozitele de la periferia orașului sunt „Glicogenul din ficat și mușchi”, depozitele extra de la poalele munților sunt „Trigliceridele din țesutul adipos”. Când noi consumăm zahăr, acesta are nevoie de un „card de acces” pentru a intra în celule: insulina. Când este suficient zahăr introdus în celule, primul surplus este depus în ficat și mușchi, sub formă de glicogen (este rezerva noastră de „energie de urgență”), dar, cum mușchii au putere de depozitare limitată, tot ceea ce le depășește nivelul este depozitat în țesutul gras sub formă de trigliceride ‒ și, practic, în această etapă începe îngrășarea organismului, în care, după cum am observat și noi, limitele pot fi impresionant de mari.
Zahărul ne duce cu mintea doar la praful alb care îndulcește orice preparat, însă zaharuri se găsesc și în alimente naturale: fructe, legume, cereale, lactate. Acestea au o structură ușor diferită și sunt în cantitate mai mică decât nivelul de zahăr din dulciuri, în plus, sunt însoțite de fibre, vitamine sau alte elemente care aduc beneficii organismului.
Boli declanșate de consumul de zahăr
Corpul uman are nevoie de zahăr ca sursă de energie, însă în zilele noastre este mai mult o sursă de plăcere, de relaxare și, cu cât consumăm mai mult zahăr, cu atât punem la treabă pancreasul să secrete mai multă insulină pentru a scădea glicemia (adică nivelul de zahăr din sânge). Însă, nefiind o fabrică de insulină fără limite, la un moment dat cererea de insulină va fi depășită, iar pancreasul va da un anunț oficial: „Deficit de insulină! Din acest moment, corpul va trăi cu glicemii mari, chiar și la cantități mici sau normale de zaharuri!”. În acest moment, a apărut diabetul tip II. Deci putem observa că, atunci când a apărut diabetul, noi suntem aproape în etapa finală a patologiei, urmând apoi doar complicațiile diabetului, care afectează, de exemplu, ochii (retinopatie, orbire), rinichii (insuficiență renală, dializă) și sistemul nervos (diverse neuropatii).
Zahărul consumat des sau în exces se leagă de proteine și le modifica structura și funcția. De ce ne interesează acest lucru? Pentru că una din cele mai răspândite proteine este colagenul, aflat în toate țesuturile, dar mai ales în tendoane, mușchi, piele și pereții vaselor de sânge. Când se leagă de colagen, zahărul formează o structură ciudată, întortocheată, pe care organismul nu o recunoaște; se activează sistemul imunitar și se produce inflamație. Tot activând aberant sistemul imun, se declanșează boli autoimune, infecții greu tratabile și cancer. Mai departe, la nivelul vaselor de sânge se formează microtraumatisme care, prin anumite procese, duc la ateroscleroză; circulația sângelui către organe este afectată, și astfel organele au de suferit (inima ‒ hipertensiune arterială, infarct miocardic; creierul ‒ demență, Alzheimer etc.).
Alte efecte ale zahărului sunt:
- aduce plăcere, poate chiar euforie prin creștere de dopamină, precum un drog, și astfel produce dependență. Însă, treptat, pentru a fi produsă acea plăcere, e necesar consumul de cantități tot mai mari. De aceea, mulți medici consideră zahărul o adevărată otravă pentru organism.
- modificarea microbiomului intestinal, afectarea funcției digestive, putând duce la diaree sau constipație.
- folosirea zahărului în diverse preparate maschează utilizarea altor ingrediente de proastă calitate sau a unor aditivi nocivi.
Zahărul și sănătatea copilului nostru
Dragă mamă, la copii zahărul este interzis sub vârsta de 2 ani! În prima perioadă a vieții, copiii nu au nevoie deloc de zahăr adăugat în preparate.
Pentru copii, zahărul „oferă”:
- carii dentare,
- creșterea riscului ca, în viața de adult, să fie obez, să aibă probleme cardiovasculare, dislipidemii. Dulciurile aduc în corpul tuturor niște „calorii goale”, fără vitamine, fibre sau alte elemente benefice pentru organism,
- scăderea longevității (despre care vom povesti în curând),
- alterarea funcției de memorie și învățare, prin inhibarea dezvoltării sau funcționării normale a hipocampului. Fluctuațiile mari ale glicemiei scad concentrarea și atenția (pentru că sângele este nevoit să se ocupe de acea cantitate mare de glucoză, nu să meargă să ajute creierul la efortul depus în activitatea intelectuală) și aduc o stare de agitație și comportament impulsiv,
- afectarea sistemului imunitar, organismul luptând mult mai greu cu infecțiile.
Obiceiuri greșite pentru copii și adulți care îndeamnă la un consum excesiv de dulciuri:
- programul haotic al meselor,
- ronțăitul non-stop, gustări mici și dese, formate din dulciuri/patiserie/alimente procesate în care este ascuns zahăr (de exemplu, sosuri din comerț),
- somn insuficient (mai puțin de 7-8 ore): organismul are tendința de a înlocui lipsa de somn cu o cantitate mai mare de dulciuri,
- hidratare insuficientă (la copil sunt necesare aproximativ 100 ml/kg pentru primele 10 kg, adăugând câte 50 ml/kg corp suplimentar; iar la adult, aproximativ 35 ml/kg corp),
- lipsa activității fizice zilnice, a jocului și activităților în natură.
Zahărul îmbracă o haină albă, strălucitoare, și are un gust nemaipomenit, dar în organism el își dă jos haina aceasta și se transformă într-o piatră care lovește pe oriunde trece, iar în timp provoacă răni ce pot afecta enorm sănătatea! Să aducem în organism cât mai puține „pietre” de zahăr!
Dr. Daniela Ilioiu
Fotografie (de deschidere) de Carlie Wright / pexels.com
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!