„Postul Mare nu este o performanță spirituală și nici o dovadă că suntem mai buni decât alții. Postul Mare este locul unde adevărul despre noi iese la suprafață. Aici se vede câtă frică avem, câtă neîncredere purtăm, cât de ușor judecăm și cât de greu iertăm. Nu ne cere Dumnezeu să fim tari, ci să fim sinceri. Nu ne cere să ne strângem pumnii, ci să ne deschidem inima. Postul acesta ne arată cât de mult ne apărăm rănile și cât de puțin Îl lăsăm pe Hristos să intre acolo unde doare. Iar dacă doare, nu e un semn că postul nu merge, ci că el lucrează. Dumnezeu nu vine să ne certe, ci să ne vindece, dar vindecarea începe atunci când avem curajul să nu mai fugim de noi înșine.
Postul Mare este școala încrederii și a iertării. Nu putem merge spre Înviere cu inima strânsă, cu resentimentele bine rânduite și cu fricile ascunse sub evlavie. Iertarea nu este o obligație morală, ci o respirație a sufletului. Fără iertare ne sufocăm, chiar dacă postim aspru. Dumnezeu nu ne cere să ne forțăm să iertăm, ci să-I spunem adevărul: „Doamne, nu pot singur!”. Și tocmai acolo, în neputința noastră, începe lucrarea harului.
Postul adevărat ne face mai blânzi, mai răbdători, mai îngăduitori cu noi și cu ceilalți. Iar când învățăm să ne încredem în iubirea lui Dumnezeu, frica se topește, judecata slăbește și sufletul începe, încet, să învieze”.
Maica Siluana Vlad
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!