Hoții! Hoții!
Intră hoții de dragoste!
Ne jefuiesc, ne-o smulg de pe noi
Cu tot cu inimi, cu vene, cu artere
De ne trezim cu totul dezarticulați
Ca niște marionete de lemn vechi
Cu ochi frumoși pictați
Pe pietre de morminte
Am pus lacăte, zăvoare, drugi la uși
Dar hoții, hoții treceau peste
Ori prin
Ori erau deja înăuntru
Până într-o bună zi
Când, obosiți de-atâta trudă,
Am zis: gata, luați tot!
Am descuiat toate ușile
Am spart toate zăvoarele
Și dragostea curgea, curgea
Oricât furau din ea
Aurul lichid, translucid,
Unduia
Și nu se mai
Termina.
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!