Acum puțin timp am avut o încercare, o cruce destul de mică de dus, dar mie mi s-a părut grea. În perioada pe care am avut-o rânduită să o car, am tot încercat să scap cumva de presiunea ei, de gândurile rele și grijile care veneau peste mine ca valurile unei mări tulburate. Continuu, înlăuntrul meu se ducea o luptă între rațional și irațional, între logică și vorbele vrăjmașului puse discret în mintea mea.
După câteva zile, concluzia principală a fost că trebuie să mă las în voia lui Dumnezeu, dar că voia aceasta mă poate face să eșuez în acea încercare. N-o să spun cum și de ce ajunsesem la astfel de păreri, a fost un drum destul de încâlcit; oricum, o astfel de gândire îmi aducea mai multă anxietate decât liniște.
Nu aveam încredere deloc în mine, știam că, dacă Dumnezeu mă părăsește, nu voi mai fi în stare de nimic; dar greșeala mea a fost că nu am avut încredere 100% în Domnul.
De ce scriu toate aceste lucruri pe care mulți dintre noi le experimentăm?
Pentru că în ultima zi în care a trebuit să duc acea cruce, cu ajutorul lui Dumnezeu m-am liniștit. Am realizat că, într-adevăr, noi nu putem să facem nimic singuri; într-adevăr, trebuie să suferim în lume pentru a deveni mai buni; și într-adevăr, voia lui Dumnezeu este cea mai bună pentru noi − dar acest lucru nu înseamnă decât că, dacă vom crede în El, vom reuși în orice încercare. Indiferent dacă avem probleme în familie, la serviciu sau la școală, indiferent dacă avem în față un examen, dacă avem probleme financiare sau de sănătate, ori dacă am pierdut pe cineva pe care l-am iubit mult; în final, totul se va rezolva.
Când Petru s-a uitat la valurile și la furtuna de pe mare, s-a scufundat, dar, chiar și cu acea credință slabă pe care o avea, când a strigat după ajutor, Domnul Hristos l-a salvat.
Concluzia? Trebuie să ne lăsăm în voia Lui, știind bine că El nu vrea să eșuăm. De fapt, exact în acest fel nu vom da greș, exact așa vom reuși!
R.N.
Fotografie de Anastasiia Chaikovska / pexels.com