Grădinarii Pridvorului

Acum trei ani ne-am mutat în alt cartier. În drumul către școala copiilor, trecem pe lângă un bloc din epoca ceaușistă, înalt, cu multe scări. În fața uneia, petecul de pământ alocat este inundat de flori, din primăvară până toamna târziu. În acel loc, zilnic, pașii copiilor mei se răresc și ochii li se luminează.

Sunt copii născuți și crescuți într-un oraș mare, din bunici și părinți născuți și crescuți în mediul urban. Din diverse motive, familiile noastre au pierdut orice legătură cu mediul străbunicilor noștri. Nici o rudă și nici o legătură materială nu am moștenit în acele sate. Așa că, în general contactul copiilor noștri cu plantele se face în parc și în ghivecele din balcon.

Într-o dimineață le-am văzut pe cele care îngrijesc atât de bine aceste flori. Două doamne aparent foarte în vârstă, una sprijinită într-un baston, se mișcau încet, dar cu îndemânarea dată de experiență. Le-am privit lung, iar fiul meu a șoptit: „Oare cum le cheamă?”.

Nu am îndrăznit să le deranjăm cu curiozitatea noastră. De atunci, le-am mai văzut de câteva ori. Nu le întreb nimic, nu vrem să le tulburăm cu admirația și bucuria noastră. Între ele și flori există o relație ce nu are nevoie de validarea celor din jur. Nu le știm numele, dar le purtăm în inima noastră, așa cum mezinul nostru scrie pomelnice cu domni și doamne necunoscute, „domnul care m-a ajutat cu bicicleta”, „homeless-ul nostru” etc.

Pentru copiii mei, aceste doamne-grădinar sunt motive de a iubi viața fără teama de a îmbătrâni. Sunt mângâiere și încurajare pentru niște copii cărora îmbătrânirea bunicilor le-a pus la mare încercare sentimentele privitoare la trecerea timpului. Sunt motive de a iubi viața obișnuită, nu doar realizările mărețe.

Dar nu numai florile doamnelor-grădinar îmi dau răgaz și căldură (atât de necesare creșterii) câteva minute pe zi, ci și popasul În Pridvor. Mă opresc să fiu pentru câteva clipe în preajma legăturii cu Dumnezeu, atât de firesc îngrijită de oamenii-scriitori din Pridvor.

Pentru a nu tulbura firescul, va șoptesc: Mulțumesc.

Laura-Ioana

Împreună în Pridvor