Mi se încredințase o grădină
Și începusem să o lucrez.
Săpam, desțeleneam, plantam,
Iar grădina săpa la mine.
Știam, o, știam,
Că în grădină se află o comoară
Sub maldărul de gunoaie
Sub unduirea mării
De mătrăgună
Sub crusta uscată, pietrificată
De sânge
Sub vulcanul stins,
La răstimpuri,
Auzeam susurul unui izvor.
Iubite,
Grădina mă privea cu ochii tăi.
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!