Pe când tu voiai
să fugi în lume cu mine
eu alergam prea încet
dădeam în gropi și
-mi frângeam gâtul
Mă luai ca pe un pui
de vultur fără pene
Mă țineai la piept să
-mi crească aripi
Dar eu, împiedicată
ca de obicei,
adormeam ontologic și
-mi creșteau spini
pe care-i mângâiai cu
tandrețe
până ce învățăm să
zbor cu ei
sfâșiind un pic
cerul în timp ce
fugeam cu tine
chagallian
în lume.
Anca Stanciu
În imagine: Marc Chagall, Les amoureux de Saint-Paul de Vence
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!