Frunză verde foaie-amară,
m-ai hrănit cu foc și pară,
și-ai făcut, pe loc, din mine,
ardere-de-tot spre Tine.
Dar tot a rămas un loc,
care nu vrea să ia foc,
și tot cerc cu un chibrit,
degetele mi-am pârlit,
dar nimic n-am isprăvit.
Iască verde, făr’ de-amnar,
mă muncesc tot în zadar,
să fac din piatră, altar.
Vino, Doamne, și prefă-mă:
pe mine Ție redă-mă.
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!