A venit toamna, dar este totuși o toamnă blândă. Plouă frumos, se aude pe pervazul geamurilor.
Dimineața, când încă nu s-a luminat bine de ziuă, dimineața devreme, când întunericul pleacă încet-încet, afară este luminat de culoarea ierbii. Iarba are o culoare atât de proaspătă, încât luminează! Ploaia cred că a reușit să pătrundă destul în adâncime ca brazii să-și tragă apă, cât au nevoie.
La căldură am dat drumul deja de luna asta, și am reușit să luăm și combustibil pentru încălzire. Doamne, ajută-ne să-Ți mulțumim cum se cuvine!
Nici nu a trecut toamna, n-a venit încă iarna, și abia aștept să vină primăvara.
Dacă nu v-ați dat seama până acum, eu sânt un fariseu, dar nădăjduiesc să nu mă lase Dumnezeu, nici Maica Domnului, nici sfinții... Odată, binecuvântatul meu duhovnic (niciodată nu s-a considerat duhovnic, ci doar preot la care te puteai spovedi) mi-a spus că eu nu pot face nimic bun, doar Dumnezeu. Eu îi spusesem că nu pot să nu fac cutare sau cutare păcat, și că pic mereu în aceleași.
Au început să apară pasărelele din nou. Pentru că în grădină au fost schimbări, plecaseră, din păcate. Să sperăm că se va umple grădina din nou cu ele.
Uneori, când ies dimineața devreme să plimb cățelușa, văd câte un iepure de câmp traversând strada. Este atât de amuzant! Odată, în timpul zilei, eram tot cu cățelușa, și am auzit un zgomot din spate, așa, ca o tropăială puternică. M-am speriat, când... țac, pe lângă noi, ditamai iepurele! Slavă Domnului că nu fuge după ei cățelușa noastră, deși are în ea rasa de vânătoare. Am învățat-o de când era mică să nu alerge după păsări sau alte animale.
Cățelușa este o binecuvântare pentru mine, pentru că ea mă scoate afară, nu eu pe ea. Nu era în planul nostru s-o avem. Nu pot să ies să mă plimb singură, pentru mine este deprimant.
Frumusețea toamnei să vă bucure!
Anastasia
Fotografie de Helena Lopes / pexels.com