Îmi doresc ca băieții mei să urmeze calea Bisericii Ortodoxe cu drag, bucurie și iubire întreaga viață, fără a-i forța eu cumva să facă acest lucru. Vreau să guste singuri bucuria Bisericii și să dorească să o simtă mereu in inima lor.
Nu mi-am făcut nici un plan pentru a-i face să aibă dragoste de Biserică și de Dumnezeu. Nici nu aș reuși eu să fac acest lucru, dacă Dumnezeu nu va sădi sămânța dragostei Sale în inimioarele lor. Sunt convinsă ca cel mai mare sprijin pentru ei este rugăciunea mea. Pe lângă asta, încerc și eu să mai fac câte ceva pentru a-i apropia de Dumnezeu. Ca să-i ajut să-L caute pe Dumnezeu mai des, le-am spus să vorbească cu El așa cum doresc ei, pentru că Dumnezeu este fericit când vorbim cu El. Le-am dat exemple cum să-I vorbească în cuvinte puține și potrivite pentru inimioara lor, cum să-I mulțumească sau să-I ceară ceva... A funcționat această metodă și, la început, ei cu bucurie doar Îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru jucăriile primite sau bucuriile trăite. Eu, cu sufletul plin de dragoste și uimire, i-am ascultat și am înțeles că, de fapt, eu învăț să mă rog de la ei. Am învățat că lui Dumnezeu cel mai mult trebuie să-I mulțumesc pentru tot ce mi-a dăruit.
Și tot de la copilașii mei am învățat că lui Dumnezeu trebuie să-I dăruim numai flori. Cel mic, de trei ani, mi-a spus într-o zi că lui Dumnezeu trebuie să-I dăruim doar flori, iar cel mai mare, de cinci anișori, a completat spunând că florile pentru Dumnezeu sunt rugăciunile noastre.
Mă străduiesc să-i învăț despre Dumnezeu și tot ce ține de credința ortodoxă, dar descopăr că eu sunt cea care învăț de la ei... Dumnezeu revarsă cu îmbelșugare înțelepciunea Sa în suflețelele curate ale copiilor!
Maria
Fotografie de Simona Andrușcă

.webp)