Când suntem mici (la suflet), speriați, cuminți și igienizați, parcă ceva nu-i în regulă, nu vi se pare? Parc-am vrea să construim Raiul din Lego - unul așa, pitic, fix la măsura noastră, ca să ne-ncapă în sertar, la îndemână, bun ori de câte ori ni se stinge suflul. Și sufletul.
Atunci, cu prisosință, avem nevoie de Vitamina S.
Și anume. Se ia un text de Steinhardt - oricare, unde se deschide cartea, vorba ceea - și se dă cu el în cap. Nu mai trebuie citit. E suficient să ne lovim la organul rațiunii, poate-l reducem la tăcere.
Și poate așa, demolând Raiul nostru închipuit, din Lego, vom avea șansa să vedem, în sfârșit, Raiul cel adevărat.
Cel ce nu în afara noastră este, cel inaccesibil pe calea judecăților raționale, cel ce numai prin jertfă - totală - se deschide.
Dăruind (pe noi, căci altceva nu avem) vom dobândi (pe Domnul, adică totul).
Cale de mijloc nu este.
„Orb, neghiob și strâmt la minte ce am fost. Și ferecat în chingile bunului simț celui mai lamentabil. Cum de mi-am putut închipui că Hristos – Dumnezeul care a primit să Se întrupeze și să moară pe cruce aidoma celui mai nefericit și mai ticălos dintre muritori, ne va cere să dăm din prisosul ori puținul avutului nostru ori chiar avutul acesta întreg? Cum de ne-ar fi chemat la acțiuni atât de simple, de aparținătoare lumii acesteia, de posibile adică! Paul Claudel nu ni-L definise oare pe Dumnezeu atribuindu-I grăirea: De ce vă temeți? Sunt imposibilul care vă privește.Hristos, așadar, aceasta chiar ne cere: imposibilul – să dăm ce nu avem”. (N. Steinhardt)
Cu această ocazie vă oferim un nou film, prin amabilitatea dlui Șerban Madgearu (pe care nu-l mai pomenim, după cum ne-a rugat), cu Steinhardt citit copiilor. Vitamina S cu prescripție generală.
A.S.
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!