Dacă ai privit vreodată un prunc
care făcea primii pași
Știi că nu îți poți desprinde de el ochii
Ca și cum privirea ta
l-ar împiedeca să cadă
Dacă ai petrecut cu privirea
un om care se clătina
Amețit de vin, sau de durere
Știi că privirea ta l-a purtat,
nevătămat,
până ce s-a desprins el de ea
Dacă ai traversat o stradă aglomerată
lângă bastonul alb
al unui orb
Știi cum ochii tăi
pot ține în loc
mii de cai putere
Dacă ți s-a întâmplat să vezi o barcă
singură în furtună
Știi că ea nu s-a scufundat
doar pentru că sta
legată de privirea ta
Privește!
Privește cu sufletul răsfrânt
peste pervazul pleoapelor!
Privește ca și cum
Privirea ta ar putea opri
căderea, coliziunea, scufundarea
Ca și cum, cuprinzând cu privirea
Ai putea salva, om cu om, Omenirea!
Maria Dragomirescu
Fotografie de Alperen Yetişek / pexels.com
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!