Luni, 19 octombrie 2026
Astăzi mergem să vizităm câte ceva în Colchester. Ne duce K. până în centru, unde își duce și copiii la școală.
E umed, rece și înnorat. Noi doi suntem îmbrăcăți de iarnă, dar ceilalți, chiar și copiii, sunt în pantaloni scurți și tricou.
Nu am mâncat de dimineață, așa că intrăm într-o cafenea să luăm un sandvici și o cafea cu lapte. Prima care ne-a ieșit în cale este „Velvet Coffe”. Ne servește o tânără foarte drăguță și caldă... Aflăm că și ea este din România, o cheamă Jeanina. Stă cu noi la masă și ne povestește despre familia ei. Îi spunem scopul vizitei noastre și aflăm că și ea a fost duminică la mănăstire. E foarte încântată de cum a rânduit Domnul întâlnirea noastră!
Daniel, care este foarte atent la toate, are un mic „accident”: se stropește cu ketchup. Două doamne care erau la masă alăturată au sărit să-l șteargă. Am râs cu lacrimi și m-am bucurat că nu eu am comis-o.
.webp)
Apoi mergem în parcul castelului, unde ne întâlnim cu multe veverițe. Foarte drăgălașe, fără frică vin pe lângă noi. Sunt diferite de veverițele pe care le știm. Mai mari și cafenii.
Pe lângă ele se plimbă agale niște pisici grase. Mai încolo vedem că se adună laolaltă ciori și porumbei. Atât de diferiți, și totuși împreună… Ar merita o pictură.
Căutăm zidurile unei foste mănăstiri, St. Botolph.
Când ajungem la ele, îmi par un decor special pentru un film. Soarele apare și dispare, lumina este în continuă schimbare și aceasta îi conferă spațiului un dinamism incredibil.
Mă simt ca într-o altă dimensiune. Mă simt tânără și liberă, uit de toată grijă cea lumească. Pietrele cu forme neregulate sunt niște detalii care mă transpun în altă epocă.
Mă cocoț pe o fereastră gotică, alerg să prind o rază de soare, fac repede o Șervetică și o așez în acest decor.
Bucurieeee!
.webp)
Urmează căutarea cadourilor. Avem, printre altele, și această misiune, de a găși niște lucruri deosebite pentru fiecare de acasă. Trebuie să fie ceva mic, să încapă în rucsac.
Intrăm la „Flying Tiger” și apoi la „Søstrene Grenes”. E prima dată când intru în acest din urmă magazin. De fapt, nu e un magazin, ci o expoziție de lucruri „speciale” (ceaiuri, flori uscate, coșuri împletite), plin de culori: de pictat, de țesut, de mâncat, de purtat, de decorat. În mijloc este o instalație cu oglinzi și stele de hârtie. Fiecare dintre cei care intră aici își scrie o dorință pe o stea și o atârnă în marea de stele. M-a topit atmosfera de acolo. Aș fi vrut să mai stau, să cumpăr, să fac fotografii… însă Daniel mi-a amintit că nu acesta este scopul nostru aici.
Avea dreptate. Mă las ușor cucerită de cele din lume. Gata! Nu mai vreau nimic.
.webp)
Seara la rugăciune, în biserica mică, pictată de Sfântul Sofronie. În loc de Vecernie se face Rugăciunea inimii.
Stau pe scaun, e întuneric, sunt doar câțiva oameni. E liniște, dar ce liniște! O liniște care te vindecă, te curăță de gânduri.
E o singură rugăciune, dar ce rugăciune! O rugăciune care își pune amprenta pe inimă, minte și trup. RU-GĂ-CIU-NE!
Lord Jesus Christ, Son of God, have mercy upon us!
Seigneur Jésus-Christ, Fils de Dieu, aie pitié de nous!
Kyrie Iisou Hriste, Yie tou Theou, eleison imas!
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
(va urma)
Ioana Todor
.webp)

.webp)