Figuri

Muriseră figurile de stil
Epitetele pluteau cu burta-n sus
Comparațiile zăceau într-o rână
Iar metaforele, ah, metaforele
Se mai zbăteau încă
Dându-și duhul înaintea noastră

Călcăm peste cadavre de figuri
Sub tălpi ne trosneau oasele lor fragile
Din nări le țâșnea un sânge negru
Vâscos
Ochii ne implorau, cu spaimă
Căci de data asta nu, nu fuseseră în stare
Nici măcar cu degetele rășchirate în aer
Să prindă în cuvinte concave
Ceva atât de
Precum
Noastră.

Anca Stanciu