Fericirea mea

Fericirea mă alerga
Ca disperata
Gata-gata să mă prindă
Și ah, ce mai fugeam,
Cu ochii măriți de groază
Și răsuflarea tăiată
Fugeam din copilărie
Iar ea, fericirea mea,
Mie menită
Se ținea cu mâinile de piept
Și-și dădea părul din ochi
(i se desfăcuse de la atâta alergătură)
Și mă fulgera cu privirea
Începea să se enerveze
Începea să-și piardă răbdarea
De mult, de mult m-ar fi părăsit
Dar, ce să-i faci, era numai a mea
N-ar fi fost bună altcuiva
Așa ca se așeză pe vine
Scuipă într-o parte
Așteptând să cad odată
Fulgerată
Ca să se repeadă și ea, săraca,
Asupra mea
Să mă prindă în brațe,
Să mă mângâie pe frunte
Să-mi ia toate grijile, durerile
Rănile, sfâșierile
Cuțitele din piept
Viermii din creier
Mucegaiurile din oase
Limba din gură
Dintele din inimă
Catranul din ninsoare
Dar, din fericire,
Tot eu alergam mai tare!

Anca Stanciu