Femeia. FEMEIA. femeia. f-e-m-e-i-a. Femeia. Femme.
Căutând etimologia cuvântului femeie, aflu că este un termen latinesc cu rădăcini proto-indo-europeane, care are legătură cu ideea de „a alăpta, a hrăni la sân”.
Așadar, la origini, femeie face trimitere explicită la rolul de mamă. În momentul în care a fost absorbit de cultura latină, i s-a adăugat sufixul diminutival -ella (conferindu-i sensul de „femeie tânără, femeiușcă”) și a rezultat femella. Așadar, conținutul semantic al cuvântului femella era construit pe ideea de „femeie tânără care alăptează”.
Ulterior, identitatea feminină a fost diversificată până la nivelul includerii unor aspecte culturale, profesionale și sociale, apărând doamna și domnișoara, croitoreasa, secretara etc.
Dar cine este femeia în adevărul ei?
Când am adresat această întrebare femeii din fața mea, răspunsurile primite au făcut trimitere de cele mai multe ori la rolul predominant ‒ sau la roluri ale ei (sunt cazuri în care numărul rolurilor și încărcarea acestora este copleșitoare pentru femeia pe care stau „lipite”).
Ea îmi spunea ce fel de mamă e, cât de multe acceptă la serviciu, cât se luptă pentru căsnicie, cum încearcă să-și ierte tatăl sau mama, cum caută din răsputeri să aibă o relație civilizată cu soacra etc.
Dar nu putea să-mi spună nimic despre ea.
După un efort (consistent), reușea să spună, în treacăt și cu vinovăție, că nu are timp de ea. Și, oricum, cui îi pasă?!
Parcă îi plăcea cândva să cânte. Sau să împletească pulovere. Sau să citească. Sau…
Nu mai contează.
Acum e mamă. și/sau soție. și/sau fiică. și/sau noră. și/sau angajată. și/sau bunică. și/sau prietenă. și/sau specialistă. și/sau activistă.
E lesne de observat că adesea confundăm (sau ajungem în punctul în care confundăm) rolul cu identitatea. Apoi, pe amândouă cu sinele. Cu ceea ce sunt eu în esență.
Ce este rolul? Ce este identitatea?
Rolul este un ansamblu de comportamente, atitudini și așteptări internalizate, pe care o persoană le adoptă și le exprimă într-un anumit context social, în funcție de normele și relațiile din acel context. Mai simplu spus, rolul este felul în care se așteaptă de la tine să te comporți într-o anumită situație sau relație.
Identitatea feminină este procesul prin care experiența de a fi femeie este integrată într-o imagine de sine coerentă, care oferă continuitate, sens și o relație vie cu propria viață, dincolo de rolurile sociale. Pe scurt, identitatea feminină este felul în care o femeie se înțelege pe sine ca întreg, dincolo de rolurile sale sociale.
Iată, așadar, că a avea roluri și a fi femeie (a avea identitate feminină) nu garantează liniștea interioară după care adesea tânjim.
Când, dincolo de mamă, fiică, prietenă, doamnă doctor, femeie ascultătoare, femeie independentă sau femeie luptătoare, stă un sine, o Marie uitată, nemângâiată, care de mult nu a mai fost întrebată: „Tu… Tu cum ești? Ce ai nevoie? Cum îți găsești pacea? Ce te hrănește? Ce te bucură? Ce ai nevoie să ierți? De ce ți-e teamă?”, lumina ființei tale se stinge încet, lăsând întunericul să se aștearnă.
Iar întunericul nu e altceva decât absența luminii.
Deschizând un dialog sincer cu tine, poți afla o comoară, un prieten, o înțelegere, un început de drum, o alinare, o apropiere reală de cine ești tu cu adevărat.
Îndrăznește.
Cei ce îndrăznesc, primesc. Uneori, chiar împărații.
Tu! Da, tu!
Tu cine ești?
Povestește-mi despre tine, nu despre rolurile tale.
Povestește-mi despre cine ești tu când nu ești mamă, fiică, soție, prietenă, angajată etc.
Îngăduie-ți un moment, aprinde lumina în interiorul tău și povestește.
Mie. Prietenei. Lui Dumnezeu.
Toți ne vom bucura de gestul tău.
Daniela Costache
Fotografie de Lena Glukhova pexels.com