Instituționalizare. Cuvântul acela care, într-o transmisie TV live nu i-a ieșit actorului Pavel Bartoș acum... câți ani să fie? Vreo 20? Oricum, Cârcotașii de atunci nu au scăpat prilejul și l-au dat la rubrica „Rușinică” a Cronicii lor săptămânale. Dar altceva voiam să spun. Se întâmpla prin anii ‘60, când în cultura română au început să se distingă vocile poeților Adrian Păunescu și Ioan Alexandru. Pe atunci amândoi îl cercetau pe cel care, începând cu 1989, avea să devină Părintele Nicolae Steinhardt. (Pentru mulți a rămas tot Nicu sau N. Steinhardt, dar asta-i altă poveste.) Ascultându-le versurile și observându-le fervoarea (ce-i drept, vremurile ofereau destule prilejuri să crezi că ceva se întâmplă și în țărișoara noastră, totuși, pe Steinhardt era greu spre imposibil să-l îmbrobodești), le-a spus să aibă grijă să nu se instituționalizeze…
În felul său, fiecare din cei doi poeți sus-pomeniți avea să se „instituționalizeze”. Sigur, una e să fii lider de „cenaclu al tineretului revoluționar comunist” (a cărui anvergură avea să crească de la an la an până la mijlocul anilor ‘80, când a intrat în dizgrația „comandantului suprem”), alta e să fii un poet obsedat de „imne”, de „sărbători”, de „ctitori” și de „semnul de departe” (iar după 1990, să te implici partinic și cu înflăcărare într-o mulțime de dezbateri publice pe tema „renașterii spirituale”).
Mi-am zis și încă îmi spun că avertismentul vizionar dat atunci de Steinhardt e mereu actual. Chiar dacă acum instituționalizarea se manifestă altfel, primejdia conformismului (ca treapta necesară pentru a ajunge, într-un fel sau altul, la putere) rămâne. La fel de importantă e, acum și mereu, păstrarea prospețimii de gând, întreținerea entuziasmului pe care falsele entuziasme nu îl pot substitui, pentru că incandescența simțirii și a bucuriei nu se poate mima. Și câte mostre de false entuziasme, grosier însoțite de tot felul de banalități și osanale aduse „originalității” prin care este promovată insolența și „ireverența”, oferă adesea imediata noastră realitate!…
Marian Rădulescu
Fotografie de Vespasian Lungu. De la stânga la dreapta: Adrian Păunescu, Monahul Nicolae Steinhardt, Constantin Barbu, Mihai Șora și Gabriel Liiceanu la înmormântarea lui Constantin Noica (decembrie 1987).