Pridvor-ul pentru mine este o familie. Anca e mama, iar Alexandru e tatăl. Încă nu l-am cunoscut pe tata :)
A început cu vocea mamei, care mi-a spus aproape poruncitor: Scrie! Și a continuat cu vocea tatălui: Continuă! Chiar dacă nu ești la un nivel înalt, chiar dacă nu ești erudit…
Mă văd expusă și nu mi-e rușine. Ce eliberator! Doamne, e minunat să vezi că oamenii simt la fel, că nu ești singur, că ești prețuit tocmai pentru că ești sincer și îți arăți rana.
E ca și cum aș fi pictat mai multe lucrări și le-am ținut în beci, iar Anca a venit, le-a luat, le-a înrămat și le-a pus într-o mare expoziție.
Încă nu știu ce a văzut ea în pictura mea, dar mă bucur că a venit în viața mea... și a coborât în beci!
Ioana Todor