Ne-a bătut în poartă Domnul.
Era frig și întuneric,
Când ne-am dus să Îi deschidem,
Dar când a intrat, coliba
S-a făcut ca de mătase.
„Tare dor mi-era de-acasă!”
A grăit. „Dar nouă, Doamne!”
I-am răspuns. „Noi, fără Tine,
N-am avea nimic pe lume.”
Cum stătea în miezul nostru,
Înteţindu-ne tăcerea,
Ne-a învăluit, deodată,
Paradisul, ca o mare.
Monica Pillat
Din volumul „Chilia fără ziduri”, în curs de apariție la Editura „Spandugino”
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!