- N-ați văzut o colibă zburând
Încoace și-ncolo, prin aer?
Era alburie, ușoară,
Ca scoica în care nu-i nimeni.
- Ba da, a trecut pe deasupra,
Prea sus s-o oprim ori străpunge,
Noi nici n-am știut ce fusese,
Atât ne păruse de stranie.
- Era casa mea de-altădată,
De care acum sunt lipsită.
Deși ea mă caută-ntr-una,
Eu vin prea târziu, când e dusă.
- Așteaptă cu noi să-și întoarcă
Privirea tăcutele stele
Și lasă-te-n noapte găsită
De buna cochilie pierdută.
Monica Pillat
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!