Dacă stăm la casă și avem gazon în curte, din când în când va trebui să-l tundem, iar iarba tăiată o putem folosi ca îngrășământ (compost) sau ca hrană pentru animale (dacă nu a fost tratată cu erbicide). Tunderea regulată ajută la menținerea aspectului estetic și a densității gazonului, la controlul buruienilor și la rezistența în fața bolilor și dăunătorilor. Iar dacă ne gândim la neuronii noștri ca la niște fire de iarbă, atunci fiecare carte bună pe care o citim este ca o mașină de tuns care aranjează și protejează firele de iarbă și, la finalul lecturii, aduce un „îngrășământ” de mare folos, ajutând pe termen lung la cultivarea altor roade. Avem numai de câștigat! Doar să depunem efortul de a „tunde iarba” cât mai des, altfel vom avea niște neuroni precum firele verzi crescute încâlcite și dezordonate, invadate de felurite bălării.
Lectura unei cărți bune este una dintre cele mai frumoase activități ale omului, este ca un medicament luat pe termen lung, care nu are nicio reacție adversă. Cititorul, prin povestea unei cărți, poate călători dintr-o lume în alta, dintr-o epocă în alta, de la o cultură la altă cultură.
Citirea menține mintea alertă și întârzie declinul cognitiv. Cercetările au constatat că apariția bolii Alzheimer este de 2,5 ori mai puțin probabilă la persoanele în vârstă care citesc regulat.
De ce să citim?
Dragă mamă, cititul are importante efecte benefice și pentru creierul copiilor:
- pentru cei mici, obiceiul de a li se citi dezvoltă latura socio-emoțională, ajută la creșterea conexiunilor și a sinapselor, proces care implică o participare activă din partea copilului (realizată cu succes în timpul cititului, dar inexistentă când cel mic stă în fața unui ecran);
- dezvoltarea limbajului (copiii învață mult mai multe cuvinte și mult mai repede decât o fac doar prin vorbire) și a ortografiei;
- îmbunătățirea abilităților de comunicare;
- dezvoltarea imaginației, prin antrenarea creierului în creativitate: cititorul își imaginează povestea în timp ce citește, cu personaje și locuri în care acestea sunt plasate, în funcție de experiențele anterioare sau de propriile dorințe;
- sprijinirea gândirii critice, ajutând la realizarea conexiunii între diverse idei și la rezolvarea problemelor;
- dezvoltarea hipocampului cerebral, responsabil de concentrare și memorie, lectura fiind un antrenament de atenție și conectare;
- învățarea de noi informații, aprofundarea cunoștințelor;
- creșterea empatiei: copilul experimentează, participă, se identifică cu personajele din cărțile citite, astfel crește capacitatea de a înțelege că sentimentele, gândurile sau dorințele altora sunt diferite de ale lui. Copilul este stimulat să perceapă lumea din diferite unghiuri, să o vadă în profunzime, să își antreneze sensibilitatea morală, învățând să distingă binele de rău;
- reducerea stresului și anxietății, fiind o activitate relaxantă și o evadare din cotidian, din probleme sau din plictiseală. Adesea, lectura pregătește micul cititor pentru diverse situații pe care le va întâlni în viață;
- îmbunătățirea calității somnului: este o opinie medicală unanimă faptul că o poveste citită înainte de culcare aduce un somn odihnitor;
- un studiu realizat pe un eșantion de 200 de copii a arătat că momentele de citire a cărților împreună, a părintelui cu copiii, au dus la creșterea nivelului de comunicare, la o mai mare apropiere a unora față de alții și la o sporire a atenției copiilor. Părinții le-au pus întrebări copiilor despre cele citite, iar aceștia au răspuns explicit, coerent și cu un limbaj bogat;
- creșterea autonomiei personale: să descoperi cum să te bucuri de singurătate este important pentru a te simți liber, astfel cartea putând fi o companie bună.
Modalități de încurajare a lecturii
Și, deoarece copiii nu pot înțelege singuri importanța aspectelor enumerate mai sus, obiceiul de a citi ar trebui încurajat prin alte modalități. Câteva idei de avut în vedere ar fi:
- acest obicei se dezvoltă natural numai într-un mediu unde se citește și unde copilului i se citește, rareori existând excepții. Prin urmare, este nevoie să ne ocupăm de acest aspect cât mai devreme; totul poate fi interesant și distractiv cu mult înainte ca cel mic să învețe să citească singur;
- noi înșine să arătăm entuziasm și interes când citim;
- putem pune întrebări, ba chiar putem inventa mici jocuri sau ghicitori pe baza unei cărți parcurse recent;
- trebuie să limităm timpul petrecut în fața ecranelor;
- să nu folosim lectura ca o pedeapsă și să nu impunem copiilor propriile preferințe;
- dacă avem posibilitatea, să mergem împreună cu cel mic la o bibliotecă publică. Toți copiii sunt fascinați de oferta bogată dintr-un astfel de loc, și este imposibil să nu găsim cel puțin o carte de calitate, care să-i placă și celui mic;
- să facem o „rută” ocolitoare și să discutăm cu părinții prietenilor sau colegilor copilului, inițiind un obicei de împrumut sau de schimb de cărți între prieteni și colegi. Adesea, copiii primesc altfel recomandarea când nu vine doar din partea părintelui.
Cărțile sunt adevărate nestemate pentru creier și îmbogățesc în mod constant cunoștințele. Să avem grijă de copiii noștri, să punem „reflectoarele” cum și unde trebuie, pentru ca și ei să conceapă cititul ca pe o mare bogăție.
Dr. Daniela Ilioiu
Fotografii de Mikhail Nilov, Tima Miroshnichenko și Xeniya Kovaleva / pexels.com
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!