Prima lecție importantă a fost că nu orice mușcătură de căpușă înseamnă automat boala Lyme. Căpușa trebuie să fie purtătoare a bacteriei (Borrelia), iar riscul de infectare crește proporțional cu timpul în care rămâne atașată de piele. Studiile arată că transmiterea este puțin probabilă în primele ore, iar îndepărtarea rapidă scade considerabil riscul. Asta nu înseamnă însă că noi, ca părinți, trebuie să stăm liniștiți calculând orele; regula de aur rămâne simplă: căpușa trebuie scoasă cât mai repede.
Din păcate, încă se mai vehiculează „leacuri băbești” periculoase:
„toarnă puțin ulei esențial”, „tamponează cu spirt” (parcă o și văd pe bunica mea, vara, cum își scoate din piele căpușele), „pune cremă ca să nu mai aibă aer și să iasă singură”.
Aceste metode sunt complet greșite. Am auzit deseori argumentul: „În copilărie eram plini de căpușe, le scoteam cu ce aveam la îndemână și nu mai făcea nimeni atâta caz”. Într-adevăr, lumea s-a schimbat. Mediul, aerul, apa și alimentația nu mai sunt cele de altădată – toxicitatea și radiațiile sunt la cote mari −, iar organismul nostru este supus unor factori de stres permanenți. Medicul mi-a explicat cât de mult contează sistemul imunitar: cu cât este mai puternic, cu atât poate lupta mai eficient împotriva Borreliei și a coinfecțiilor – cum a fost cazul cu Anaplasma, o altă bacterie transmisă lui Andrei prin aceeași mușcătură. Ca fapt divers, un medic infecționist îmi spunea că zonele cu cea mai mare incidență a căpușelor infectate din țară sunt județele Cluj, Hunedoara și Sibiu.
Și totuși, cum se procedează corect? Pentru extragerea căpușei se poate folosi o pensetă fină sau un dispozitiv special destinat acestui scop, disponibil în farmacii. Există și produse care acționează prin înghețarea rapidă a căpușei înainte de îndepărtare, precum Kick the Tick. Eu prefer dispozitivele special concepute pentru extragerea căpușelor, fiindcă mi se par mai ușor și mai sigur de folosit decât metodele improvizate. Important este ca îndepărtarea să se facă cât mai repede și corect, urmând instrucțiunile dispozitivului.
Există un motiv foarte important pentru care sunt interzise metodele băbești. Aplicarea de ulei, alcool, cremă sau căldură este contraindicată deoarece irită căpușa, determinând-o să regurgiteze fluidele infectate direct în fluxul sanguin al corpului de care s-a atașat!
Ce am învățat despre căpușe
După extragere, atât zona, cât și mâinile se dezinfectează temeinic. Dacă nu sunteți siguri că o puteți scoate întreagă, solicitați ajutor medical la un cabinet sau la urgențe, fără a lăsa însă să treacă ore întregi până la intervenție.
Alte aspecte esențiale pe care le-am învățat:
a. Controlul atent al tuturor zonelor ascunse. Căpușele se fixează cel mai des în locurile calde și mai puțin expuse de pe corp. La Andrei a fost în scalp, printre firele de păr. După fiecare ieșire în natură, verific acum nu doar picioarele copiilor, ci și scalpul, zona din spatele urechilor, ceafa, axilele, zona inghinală, buricul și zona din spatele genunchilor.
b. Notarea datei. Notați în calendar ziua în care ați descoperit căpușa. Dacă peste două sau trei săptămâni apar simptome, această informație este valoroasă pentru medic.
c. Urmărirea simptomelor. Căutați eritemul migrator (care se extinde progresiv, chiar dacă nu are formă de „țintă”), dar fiți atenți și la febră, frisoane, oboseală neobișnuită, dureri de cap, articulare sau musculare. În formele netratate sau devenite cronice, boala poate afecta ulterior articulațiile, sistemul nervos sau inima. Trebuie avut în vedere însă că nu e obligatoriu să apară eritemul, chiar dacă căpușa a fost infectată.
d. Analizele de sânge. Testele de sânge nu trebuie făcute imediat după mușcătură. Corpul are nevoie de 4–6 săptămâni pentru a produce anticorpi detectabili. Un test efectuat prea devreme va ieși negativ, chiar dacă infecția există. În schimb, dacă apare eritemul migrator tipic, diagnosticul este clar clinic, iar tratamentul cu antibiotic trebuie început imediat, fără a mai aștepta analizele. Un medic îmi spunea că le recomandă tuturor celor mușcați de căpușă să se testeze la 6 săptămâni de la mușcătură, chiar și în lipsa simptomelor. Eritemul migrator poate lipsi, deși căpușa a fost purtătoare și a transmis boala. Consideră că riscul este prea mare pentru a nu face această verificare profilactică.
e. Atenție la coinfecții! Căpușele pot purta mai mulți agenți patogeni simultan. Pe lângă Borrelia, pot transmite Anaplasma (cum a fost la Andrei), Babesia, Bartonella și altele.
În căutările mele, am întâlnit multe protocoale și terapii alternative. Unele se contraziceau, altele promiteau vindecări miraculoase. Când copilul tău este bolnav, tentația de a încerca orice este uriașă, dar tocmai atunci avem nevoie de cel mai mult discernământ.
Despre ce am făcut noi concret, ce ne-a ajutat și cum se simte Andrei astăzi, voi detalia în ultima parte...
(va urma)
C.M.
Fotografii de Vika Glitter / pexeles.com