După cele 21 de zile de antibiotic, povestea noastră nu s-a încheiat odată cu ultima doză. Tratamentul medical își făcuse datoria, dar eu rămăsesem mamă. Iar mamele au această meteahnă: chiar și după ce trece furtuna, continuă să caute nori pe cer.
La aproximativ șase săptămâni după terminarea antibioticului, am repetat analizele și am văzut valorile serologiei pentru Borrelia (anticorpii anti-Borrelia de tip IgM și IgG). Știam însă că acești anticorpi pot rămâne detectabili mult timp după tratament și că o serologie încă reactivă nu înseamnă, prin ea însăși, că infecția este în continuare activă. Tocmai de aceea știam că nu trebuie să urmăresc doar niște valori pe o foaie de laborator, ci, înainte de toate, starea lui Andrei.
Iar Andrei mai avea momente de slăbiciune pe care nu mi le puteam explica. Îl observam și încercam să înțeleg ce-mi spune organismul lui, dincolo de analize.
Știam și că boala Lyme poate avea manifestări foarte diferite și poate afecta mai multe sisteme ale organismului – de aici și numele ei atât de des întâlnit: „boala cu o mie de fețe”. Mai știam că o căpușă poate transmite și alte infecții, nu doar Borrelia, iar tabloul poate deveni, în anumite situații, și mai greu de descifrat.
Așadar, pentru mine, ultima doză de antibiotic nu a însemnat că puteam pune punct și uita tot ce se întâmplase. Însemna că trecusem de o etapă. Urma să-l urmăresc, să fiu atentă la cum se simte și să caut răspunsuri atunci când ceva nu mi se părea în regulă.
Un stil de viață sănătos
Știam că are nevoie de mine ca să se întremneze. Așa că am vrut să știu cum pot ajuta organismul lui Andrei să se refacă, cum să-i susțin imunitatea și cum să-i protejez digestia după cura intensivă de antibiotice. La recomandarea medicului, în urma unor analize care au indicat o disbioză intestinală, a urmat o schemă de refacere a florei microbiene timp de aproximativ 6 luni. I-am administrat prebiotice și probiotice specifice (cum ar fi Probioma, Promucosa sau Pro Em San), având în vedere că un intestin sănătos este temelia imunității. O imunitate puternică este un aliat de nădejde când vine vorba de o mușcătură de căpușă. Un organism echilibrat luptă mult mai bine cu infecția și se recuperează mai ușor, însă chiar și așa, tratamentul corect rămâne esențial.
În paralel, am revenit la regulile fundamentale ale stilului de viață sănătos: hrană variată (legume, fructe, verdețuri), mișcare în aer liber și odihnă suficientă. O perioadă, i-am pregătit zilnic smoothie-uri din ce aveam prin casă – măr, morcov, pătrunjel, verdețuri, fructe de pădure și polen crud – alături de chefir preparat în casă (cu ciupercă de chefir). A continuat să facă sport regulat și să petreacă mult timp afară. Nu spun că aceste lucruri „vindecă Lyme” – ar fi o afirmație incorectă –, ci doar că au ajutat la refacerea rezistenței organismului său.
Tot sub supraveghere medicală, Andrei a urmat câteva cure de fitoterapie, pe baza unor produse din gama românească „Imunoinstant”, dezvoltate în laboratoarele Romvac București (acolo am întâlnit o doamnă doctor care i-a făcut anamneza lui Andrei cu multă răbdare și mi-a răspuns la toate întrebările.). Printre acestea s-au numărat Imunoinstant Multiplu și Imunoinstant anti-Borrelia — un produs pe bază de imunoglobuline Y, extrase din gălbenuș de ou hiperimun. I-am făcut inițial analizele pentru evaluare, după care au urmat două cure de câte 3 luni, separate de o lună de pauză.
Terapii alternative
La șapte luni de la primele analize, le-am repetat. Am avut bucuria să constatăm că valorile anticorpilor anti-Borrelia de tip IgM și IgG scăzuseră. Pentru noi, rezultatele analizelor au fost doar o piesă dintr-un tablou mai larg, alături de felul în care se simțea Andrei și de evoluția lui în acele luni, care a fost una favorabilă. Nu fac reclamă niciunui produs și niciunui medic. Împărtășesc doar experiența noastră, ceea ce am făcut noi și ceea ce, în cazul lui Andrei, a coincis cu o evoluție pe care am privit-o cu multă speranță. S-a împlinit un an de la aflarea diagnosticului, în septembrie urmează să repete analizele.
Căutând și alte răspunsuri, am citit și despre numeroase terapii alternative menționate frecvent pe forumuri și grupuri de suport: protocolul naturist Buhner, terapia cu venin de albine, utilizarea de binderi și zeolit, ori conceptul de „management al biofilmului”. Borrelia are capacitatea de a crea o matrice protectoare (biofilm) sub care se poate ascunde de sistemul imunitar, motiv pentru care unii terapeuți recomandă enzime proteolitice (lumbrokinază, serrapeptază, nattokinase) pentru dizolvarea acesteia, alături de o dietă strictă (fără zahăr, gluten sau lactate dulci). O altă opțiune este terapia prin hipertermie, care constă în creșterea controlată a temperaturii corporale (a întregului corp sau localizat) pentru a stimula sistemul imunitar și a crea un mediu ostil pentru bacterii și virusuri. Aceasta se realizează la clinica Imunomedica din București, însă de câțiva ani procedura este disponibilă doar pentru adulți (doctorul deosebit care se ocupa de copii nu mai lucrează acolo). De asemenea, există și terapia hiperbară, însă aceasta se adresează în special celor cu simptome severe sau diagnosticați cu Lyme cronic. Noi nu le-am folosit, însă le amintesc aici în speranța că aceste informații pot fi de folos cuiva.
Reguli de bază
O altă lecție esențială pe care am învățat-o este că boala Lyme nu oferă imunitate pe viață. Chiar dacă anticorpii rămân detectabili în sânge luni sau ani de zile după vindecare, ei nu ne protejează împotriva unei noi infectări dacă copilul este mușcat din nou de o căpușă purtătoare. Din acest motiv, valoarea anticorpilor din analize nu este un indicator unic pentru a stabili dacă un pacient este „vindecat” sau nu, interpretarea fiind întotdeauna una clinică.
După toate cele spuse până acum, mă întorc la prevenție. Nu vreau să-mi cresc copiii într-o bulă de sticlă. Au nevoie de soare, de vânt, de ploaie, de alergat prin pădure, de înotat în mare și de drumeții pe munte. Nu vreau să mă uit la fiecare fir de iarbă ca la un dușman, deși o bună perioadă de timp așa am făcut. Vreau doar să-mi cercetez cu atenție copiii când se întorc acasă. Aplicăm în continuare regulile de bază: îmbrăcăminte deschisă la culoare, cu mânecă lungă, spray-uri repelente (sau chiar brățări speciale cu pastile de îndepărtat căpușele) atunci când mergem în zone cu risc, cu vegetație înaltă și necosită. Totuși, una este teoria și alta e practica. Căpușa poate fi adusă chiar și de vânt − cunosc cazuri de oameni care doar se plimbau prin oraș și au descoperit ulterior o căpușă în pielea capului. O doamnă doctor îmi povestea că la Infecțioase UPU Cluj-Napoca, în lunile mai, iunie, iulie, ajung zilnic în jur de 10-15 persoane doar pentru extragerea căpușelor. Mila Domnului!
Astăzi, Andrei este bine. A fost diagnosticat la timp, a primit tratamentul corect și s-a recuperat frumos. Privind în urmă, sunt profund recunoscătoare tuturor oamenilor pe care Dumnezeu ni i-a scos în cale: medici care ne-au ascultat cu răbdare, persoane care ne-au oferit o informație utilă, un număr de telefon ori pur și simplu o vorbă de încurajare la momentul potrivit.
Dumnezeu ne-a fost alături
Printre lucrurile inedite pe care le-am aflat despre căpușe (de la un medic din Târgu Mureș) este că eritemul migrator nu apare întotdeauna sub forma clasică de „ochi de bou”. Acesta se poate manifesta și ca pete sau puncte roșii individuale, răsfirate pe corp. Tot acolo am aflat că simptomele bolii Lyme pot varia semnificativ în funcție de regiune, deoarece căpușele din Oltenia, Transilvania sau Moldova pot purta tulpini de infecție specifice. În plus, reacția organismului diferă de la o persoană la alta: în timp ce unii au simptome ușoare, alții pot dezvolta manifestări neurologice severe, cum ar fi semipareze sau paralizii. Și trebuie să menționez că, atunci când am ajuns prima dată la spital pentru îndepărtarea căpușei, era acolo un băiețel de 5 ani cu semipareză la față – reacție în urma mușcăturii de căpușă.
Am scris aceste rânduri pentru mama sau tatăl care găsește diseară o căpușă în pielea copilului și nu știe încotro să o apuce. Am fost acolo. Știu ce înseamnă teama aceea. Poate că experiența noastră vă ajută să faceți primul pas cu mai multă fermitate.
La final, aș vrea să vă îndemn să vorbiți des cu copiii voștri, să îi țineți aproape de Biserică și să faceți tot ce vă stă omenește în putință ca să-i ajutați, iar restul să lăsați în grija lui Dumnezeu. Multă rugăciune și împărtășirea deasă sunt esențiale. Diagnosticul de Lyme ne-a luat prin surprindere și ne-am simțit copleșiți, însă am simțit că Dumnezeu ne-a fost alături mai mult ca oricând, preschimbând neputința noastră în trepte spre biruință.
Țin să precizez că am detaliat cazul fiului meu pe când avea 7 ani. La copiii mai mari sau la adulți, schemele de tratament pot fi foarte diferite − de exemplu, tipul de antibiotic administrat sub vârsta de 8 ani diferă de cel recomandat după această vârstă, iar exemplele pot continua. Cu siguranță am omis anumite lucruri și sunt conștientă că există și alte opțiuni de tratament. Vă încurajez să scrieți în comentarii ce a funcționat în cazul vostru, pentru că orice informație împărtășită poate fi un sprijin valoros pentru cineva care trece prin asta. Dumnezeu să vă ajute și să vă păzească!
C.M.
Fotografii de Vika Glitter / pexeles.com