Nu știu cum ar trebui să spun:
Dumnezeu a zâmbit în mine...
Sau Dumnezeu a zâmbit spre mine...
Sau Dumnezeu a zâmbit spre lume
Prin mine...
Poate n-ar trebui să spun nimic.
Am simțit zâmbetul în creierul mic.
Apoi în tot corpul
Apoi l-am simțit în jurul meu,
Cuprinzându-mă.
A fost scurt.
A fost așa de intens că pentru
Câteva clipe am fost
Și aici, și dincolo...
Știu că Duhul Sfânt poate rămâne
Cu noi și o viață.
Cred că am întâlnit un om
Care părea locuit de duh
Aproape tot timpul.
Și un altul locuit des,
Când lua asupra lui
Poverile altora.
Pe mine m-a zâmbit Dumnezeu
Doar câteva clipe...
Poate n-ar trebui să spun nimic.
Spun totuși pentru cei cărora
Nu le-a mai zâmbit demult
Sau nu le-a zâmbit încă
Sau nu i-a zâmbit încă.
Ne zâmbește pe toți!
Ne zâmbește la toți!
Zâmbește în toți!
Când Îl lăsăm...
Șerban Madgearu
Din volumul „Picături de moarte”, Editura „Paideia” 2025
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!