Trec prin viața mea
cu rucsacul în spate,
purtând o pălărie cu boruri lăsate
Am 17, 27, 47, 67 de ani
Nu am bani
nici vreo altă agoniseală
Am mers mulți ani la școală
Învățam bine
Cu toții credeam
că se va alege ceva de mine
Dar...n-a fost să fie
Acum, în răstimpuri, scriu poezie
Nu am un nume
Mă găsești ușor,
în orice colț de lume
Sunt tu, el, ea...
Și trec, împăcată,
prin viața mea.
Maria Dragomirescu
Fotografie de Dee Onederer / pexels.com
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!