A existat o perioadă când nu mai puteam vedea frumusețea din jurul meu, nu mai puteam vedea florile ce-mi înconjurau orice drum... în lume sau în viață! Am trăit multe clipe întunecate, de aceea nu reușeam să văd decât întunericul din jur. Dar Dumnezeu mă ajută acum să încep să mă bucur din nou de frumusețea creației Lui.
Acum bucuria mea este tot ceea ce ține de natura creată de Dumnezeu pe care ochii mei o pot cuprinde. Astfel, zi de zi îmi dau seama că frumusețea nu a pierit și nu va pieri niciodată.
Adeseori mă opresc pe stradă pentru a inspira mireasma florilor, și de fiecare dată îmi înveselește sufletul. După cer, florile sunt preferatele mele. Tot admirându-le, într-o zi mi-am dat seama cât de multe mă înconjoară, oriunde merg. Chiar și iarna! Florile iernii sunt cele de gheață de pe geamuri sau fulgii de nea, care pot fi asemănați cu flori albe ce cad din cer. Apoi, aceste gânduri mi-au pătruns în minte: „Uite, vezi cât de multe flori sunt în drumul tău? Așa este orice drum! Și drumul vieții tale! Și el îți este înconjurat de flori. Întotdeauna. Trebuie doar să le observi”.
Peste un timp, amintiri din trecutul meu întunecat mi-au inundat mintea. Gândul mi s-a așezat peste acele momente din viață când credeam că fir de lumină nu-mi va mai atinge sufletul. Dar... mi-am dat seama că nu era adevărat ce credeam atunci. Lumina mi-a fost tovarășă de drum tot timpul. Și mereu au existat clipe și sentimente frumoase, dar în primul rând oameni buni și frumoși lângă mine! Iată florile ce mi-au însoțit viața! Așa am ajuns la concluzia că florile mi-au înconjurat drumul vieții întotdeauna.
Viața nu e numai întuneric! Viața e și lumină, și fericire! Să privim lumina și fericirea din viața noastră și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru ele!
Florile pot fi oamenii dragi de lângă tine... florile pot fi toate clipele de bucurie din viața ta... De ce nu mai vedem florile din jurul nostru? Poate pentru că nu mai știm să iubim cu adevărat. Doar iubirea face să înflorească totul în jur! Cum, de altfel, și eu, fără iubire puternică, am înghețat. Însă acum am înțeles că doar în inima mea poate sălășlui înghețul neiubirii, dar în afara mea este iubire, fericire, lumină și viață, și ele mă așteaptă mereu să îmi cuprindă sufletul. Aceste daruri veșnice ale lui Dumnezeu niciodată nu vor pieri! Poate dacă am înțelege și ne-am aminti mereu că întunericul pe care îl simțim este numai în sufletul nostru, dar în afară suntem înconjurați de o mare de lumină, de bucurie, de flori, atunci am lăsa sufletele să se dezghețe puțin câte puțin, sub căldura soarelui − dar și a Soarelui sufletului nostru, Care este Dumnezeu.
Drumul îți este înconjurat de flori, întotdeauna! Să nu uiți asta! Să fii și tu o floare... pentru ceilalți oameni. Să lași să pătrundă în sufletul tău toată frumusețea lumii, apoi să o așezi frumos și peste alte suflete. Să zbori asemenea unui fluture și să te așezi pe cele mai frumoase flori!
Merită să trăiești pentru florile ce-ți însoțesc drumul. Dacă ai sta și le-ai admira, ai înțelege ce cale minunată ți-a dăruit Dumnezeu pe acest pământ și ți-ai da seama cât de mult te iubește El.
Drumul îți este înconjurat de flori, iar ca să le vezi ai nevoie să iubești. Să iubești toată creația lui Dumnezeu! Iar când ai să începi să iubești și să contempli creația lui Dumnezeu, ai să înțelegi că ea este veșnic nouă, veșnic dătătoare de bucurie, veșnic dătătoare de răspunsuri adânci sufletului omenesc! Sufletul își pune milioane de întrebări și rămâne mereu însetat de răspunsuri dacă nu își întoarce privirea către întreaga creație a lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbește sufletului omenesc prin întreaga Sa creație! Un izvor nesfârșit de înțelepciune vei găsi dacă vei contempla frumusețea a tot ceea ce a zidit Dumnezeu. Să o contempli mereu! Niciodată nu te vei sătura de ea, ci o vei iubi din ce în ce mai mult.
Lasă florile ce te însoțesc la fiecare pas să-ți cuprindă sufletul și să te facă mai frumos! Culege florile inimii din drumul tău, fă-ți un buchet din ele și lasă mireasma lor să te îmbrace în bucurie! Să știi că ele nu mor, sunt flori de Rai nemuritoare. Și, din ceea ce ai cules tu, dăruiește și celorlalți câte o floricică, să se bucure și ei. Abia atunci florile tale nu se vor împuțina, ci se vor înmulți.
Maria