Ne vorbește Arhimandritul Efrem Filotheitul
Dragostea adevărată către aproapele are caracteristicile care o deosebesc: a nu-i judeca pe frați, a nu-i prihăni, a le trece cu vederea greșelile cele mici și a le răbda ca fiind ale noastre, îndreptățindu-i pururea pe ceilalți, a nu-i invidia, a nu ne bucura de greșelile lor, ci mai degrabă a ne veseli pentru cele bune ale lor și a ne ruga pentru dânșii. Din cele de mai sus se vădește dacă dragostea noastră către frați este curată. Atunci cu adevărat bună și veselitoare este împreună-petrecerea cu frații.
Siliți-vă, fiii mei, să dobândiți o astfel de dragoste, căci această dragoste strălucită și vrednică de Ceruri vă va face fii ai lui Dumnezeu, fiindcă „Dumnezeu dragoste este”, iar „cel ce rămâne în dragoste întru Dumnezeu rămâne și Dumnezeu întru el”.
Dar, pentru a dobândi această dragoste minunată, trebuie să-L chemăm neîncetat pe Dumnezeul dragostei ca să ne-o dea.
Numele lui Dumnezeu pomenit neîncetat prin rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă” are întru sine viață veșnică, iar viața veșnică este Dumnezeul dragostei. Prin urmare, cel ce se roagă cu această rugăciune dobândește dragostea curată, cea după Dumnezeu.
Așadar, înainte! Iată mijlocul și modul pentru a dobândi dragostea. Prindeți curaj și înaintați cu bărbăție în luptă! Rostiți neîncetat Rugăciunea, cu gura sau cu mintea!
Sfântul Simeon Noul Teolog, cel purtător de Dumnezeu, spune: „Să ne curățim inima, pentru a-L afla acolo pe Domnul, Cel ce pretutindenea este”. Să ne curățim inimile cu focul Harului Său, ca să vedem în noi Lumina și slava Dumnezeirii Sale. Cu adevărat, nimic nu este precum răsuflarea Rugăciunii lui Iisus, a neîncetatei Rugăciuni a minții!