Dac-am arat și-am semănat,
acum e timp de colindat,
pe la vecini și-n lumea toată,
să ducem veste minunată.
În loc de stea, inima mea,
în loc de lemne și cărbune,
om pune foc de rugăciune,
în loc de tulbure rachie,
om pune iz de psalmodie.
Și om cânta fără grăbire
doar cu lumina din privire,
căci Domnul s-a pogorât drept
până în peștera din piept.
Anca Stanciu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!