Doar cu dragostea îl câştigi pe om

Ne vorbește Arhimandritul Efrem Filotheitul

- Părinte, după atâţi ani de nevoinţă, ce v-a rămas în suflet?

Stareţul Efrem: Toate sunt pe locul al doilea. Pe primul loc este numele lui Iisus Hristos. Acum, trecând anii, am văzut din experienţă că doar cu dragostea îl câştigi pe om. Viaţa mea a fost osteneală şi durere, cu sărăcia, cu nemții, cu foametea din timpul stăpânirii, cu ispitele şi necazurile din mănăstiri. Mare luptă! Numai numele lui Hristos şi al Maicii Sale m-au scos la liman. Cine nu rostește zilnic numele lui Hristos şi al Maicii Sale, acela nu-i creştin.

-  Adică Rugăciunea lui Iisus este cel mai important lucru?

Stareţul Efrem: Bineînțeles! Pentru că în felul acesta avem mereu în minte pomenirea lui Hristos. Sfinţii Părinţi au fost luminaţi şi ne-au lăsat aceste rugăciuni dragi: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi!” și „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!”. Nu-i nevoie să citim enciclopedii, nici multe cărţi. Cu rugăciunile acestea două ne mântuim toţi creştinii. Monahii, care nu au grijile mirenilor, se roagă mult şi ajung sus. Îi ajută mult şi Maica Domnului. E ca şi cum ar vorbi la urechea lui Hristos, pentru că se dedică rugăciunii şi asta e grija lor de căpătâi. Cine are darul rugăciunii în inima lui, atunci când va muri, nu va mai trece prin vămi. După moarte, se duce direct la Hristos. Nu-l va opri nimic, deoarece numele lui Hristos are putere. Dumnezeu e foc!

- Şi acatistul Maicii Domnului este o rugăciune puternică?

Stareţul Efrem: Desigur! Când îl spunem, ne umplem de bucurie şi luminare de la Maica Domnului. Maica Domnului mă ajută mult. Mă scoate din multe impasuri...

- Astăzi lumea suferă de deznădejde şi de nerăbdare.

Stareţul Efrem: Deznădejdea este întotdeauna de la diavol. Cine deznădăjduieşte îşi pierde puterile. Temelia vieţii noastre este răbdarea. Când n-o avem, viaţa ni se destramă.

„Răbdare şi rugăciune!”

- Părinte, trecem prin situații grele cu tot ce se întâmplă şi auzim în jurul nostru. Ne temem!

Stareţul Efrem: Da, avem simțământul că se vor întâmpla lucruri catastrofale, şi se întâmplă în fiecare zi, de aceea alergăm pe la mănăstiri şi pe la biserici, dar nu trebuie să ne temem. Ia gândiţi-vă, dacă doar o ceată de îngeri au ajuns diavoli şi fac atâtea pagube, darămite nouă cete de îngeri, cât ajutor ne dau!

Odată L-am văzut pe Hristos pe tronul Său şi, lângă El, Maica Domnului şi cetele îngerilor şi ale sfinţilor. Aşteptau semnul lui Hristos, ca să ajute lumea în noua ei stare. Când ne umplem mereu inima cu Hristos, credinţa ni se întăreşte pe zi ce trece şi depășim toate greutățile. Maica Domnului mijloceşte şi se roagă pentru noi neîncetat, ca să avem putere şi credință.

- La vârsta la care ați ajuns, puteţi să vă mai rugaţi ca la începuturi? Sau e altfel acum?

Stareţul Efrem: Mă rog mai bine ca la începuturi. Bine, nu am intensitatea rugăciunii lui Gheron Iosif Isihastul, dar rugăciunea este puternică, şi asta îmi mângâie sufletul, după atâtea prin care am trecut şi trec.

Vedeţi această fotografie cu Gheron Iosif? Am avut un mare stareţ! Era foc-foc, ceva fenomenal! Numai la cele cereşti cugeta. Cu ele trăia. Ne spunea mereu două cuvinte: „Răbdare şi rugăciune!”. Chiar şi aici ne ajută, pe cât îi îngăduie Pronia lui Dumnezeu. Fiind sub ascultarea lui, niciodată nu ne certam între noi. Din afară, unii ne creau probleme. Îl ocărau pe stareţ, îl învinuiau, dar Gheron Iosif zicea: „Lăsați-i să zică ce vor! Noi nu vom deschide gura!”.

- Noi, Părinte, suntem foarte neputincioşi în toate. Ce va fi cu noi?

Stareţul Efrem: Alte vremuri sunt acum. Altele sunt criteriile lui Dumnezeu pentru zilele noastre. Gheron Iosif avea „facultatea” duhovnicească. Eu m-aş mulţumi ca voi să fiţi măcar la „liceu”.

Astăzi este o asemenea dezorientare duhovnicească... o mare vâltoare tulbură totul. Să ţineţi cu tărie tradiţia pe care v-am lăsat-o şi să ştiţi că astăzi, a spune că Iisus Hristos este Dumnezeul nostru se consideră mărturisire de credinţă. Acest lucru nu-l vor puterile întunericului.

După cum Îi „ţinem isonul” lui Dumnezeu, aşa ne şi „cântă”!

- Părinte, auzim atât de multe despre catastrofe care vin… Cu noi, care cerem ajutorul lui Dumnezeu, ce va fi?

Stareţul Efrem: După planul pe care îl are Dumnezeu cu fiecare om, va interveni ca să ne mântuiască. Măi, măi, prin ce vom trece! Mari necazuri! Atena are mulţi sfinţi ascunşi, la fel şi Sfântul Munte... Sfântul Dimitrie sprijină Grecia de Nord. Am o deosebită evlavie la Sfântul Dimitrie, adorm cu sfântul lui mir...

Grecia i-a întors spatele lui Dumnezeu, de aceea va suferi mult. Astăzi, copiii din Grecia sunt fie foarte luminaţi, fie foarte întunecaţi. Copiii familiilor cucernice sunt aluatul lui Hristos şi viitorul Greciei.

- Multe femei suferă în familiile lor astăzi...

Stareţul Efrem: Hristos este foarte aproape de sufletele care sunt dispreţuite.

- Cancerul este atât de răspândit în zilele noastre...

Stareţul Efrem: Bolnavii de cancer sunt mucenici. Încerc să-i întăresc prin rugăciunea mea, prin poveţele mele şi, când pot, îi vizitez.

- Sunt unii oameni care au o harismă duhovnicească aparte. Cum vine asta?

Stareţul Efrem: Aceşti oameni fie au trecut prin mari nedreptăţi, fie au fost ocărâți, fie au aprofundat un anumit „domeniu” şi, astfel, au primit o harismă. După cum Îi „ţinem isonul” lui Dumnezeu, aşa ne şi „cântă”!

(va urma) 

Fragmente dintr-un material înregistrat de fiii duhovniceşti din Grecia ai Stareţului Efrem, care l-au vizitat la Mănăstirea „Sfântul Antonie” din Arizona (Mai, 2014)

Traducere de Cătălin Dobri

De pe ortodoxiatinerilor.ro