Am împărțit tot ce am avut și-am păstrat pentru mine
conturul sandalelor, curtea inimii mele.
Din inimă mi-am făcut plajă pustie, care așteaptă, în fiecare zi, o mare invazie zgomotoasă.
Și nici nu mai citesc de-a valma tot ce vine spre mine; pun cărțile să danseze salsa și să-mi spună tabla înmulțirii iubirii pe dinafară, înainte de a le pofti în interior, desculțe și îmbrăcate în sac.
Din când în când întâlnesc câte un om-rândunică, în lanțuri de aur, și-i desenez Africa pe dosul palmei, că, știți, primul om care a văzut piramida a fost cel care a îndrăznit să o viseze;
Nu vreau să conving pe nimeni de nimic, dar ce-am văzut și ce-am gustat în țara fericirii, aceea cânt la mese străine,
că nimic nu ai pe lumea asta, doar ce-ai iubit și ce-ai lăcrimat pe poteci, ce-ai mâncat privind cu drag pe celălalt, ce-ai băut șoptind spre stele în nopți date cu varul dezinfectant al iubirii,
și drumurile pe care le-ai pipăit cu mustățile de lumină ale sufletului, căutând urma pașilor Desculțului, și ochii pe care i-ai spălat cu frumusețe și bunătate, că dacă ochiul tău va fi curat toată lumea va musti de dumnezeire,
și drumurile pe care le-ai pipăit cu mustățile de lumină, căutându-i Înviatului oftaturile,
drumurile.
Doamne, ai milă de sandalele mele nefericite și împletește-mi repede o cărare înspre Tine, din trei fire, două pe față și unul pe dos, două de râs și unul de plâns, cum stă bine omului să curgă prin lume.
Pr. Crin-Triandafil Theodorescu