Când se ruga, scăpa din hrubă,
Trecea prin zidul închisorii
Și, pomenindu-se afară,
Se-napoia întâi acasă,
La toți ai lui, să îi închine
De noapte bună, la culcare.
Ar fi putut apoi s-ajungă
Oriunde ar fi vrut să fie,
Dar el intra iar în celulă,
Ca temnicerul să nu aibă
Nici cea mai mică bănuială.
Până-ntr-o zi, când dimineața,
Întârziind în rugăciune,
De lâng-ai săi uită să plece,
Iar când voi să se-ntoarcă,
Nu mai găsi niciunde zidul,
Ci doar o negură de lanțuri,
Care treptat se ridicase.
Monica Pillat
Dinu Pillat (19 noiembrie 1921 – 6 decembrie 1975)
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!