Din nou, despre bucurie

Cum se recuperează bucuria?
Prin cele mai neașteptate căi.
Astăzi am fost la o înmormântare. A fost friiiig. Am înghețat la trup, dar m-am încălzit la suflet.
A fost o înmormântare frumoasă. Am plecat însuflețită, plină de nădejde.

Slujba înmormântării mi se pare cea mai tare lecție pentru Viață. Te trezește din adormire și din ne-simțire. Te ajută să privești în inima ta și să te gândești ce ai făcut cu darul acesta pe care l-ai primit: VIAȚA.

Pe Mihaela am întâlnit-o doar de două ori în viața mea, nu am apucat să ne cunoaștem. Dar acum o simt aproape, prin urmele pe care le-a lăsat în ceilalți. Mai ales prin chipul ei transfigurat. A suferit mult, fără să cârtească. „A înțeles ca viața aceasta nu este singura, și s-a pregătit pentru cealaltă”, a spus duhovnicul ei.

Când am ieșit din biserică, am văzut mai limpede aerul cald care iese din gura celor vii. Și norii sunt tot o răsuflare a cerului.
Apusul de soare se lasă surprins în poze, alături de personajul din hârtie... ce poezie.

Simt cum pulsează viața. Oare cum ar fi să trăiesc așa intens mereu?

Ioana Todor