Ne vorbește Arhim. Petru de la Essex
În fiecare generație există câțiva, puțini, cărora Dumnezeu le dăruiește încă de la început un mare har. Un astfel de om a fost Sfântul Sofronie și, înaintea lui, Părintele său duhovnicesc, Sfântul Siluan Athonitul.
Ei aparțineau acelui foarte rar tip de oameni care primesc de la început harul celor desăvârșiți. Părintele Sofronie spune că acest tip este cel mai rar, dar și cel mai greu.
De ce? Când auzim despre astfel de experiențe, toți le invidiem într-un anume sens. Ne gândim: „Ce bine ar fi fost să primesc și eu harul pe care l-a primit Părintele Sofronie, să văd Lumina necreată a Dumnezeirii!”. Desigur, cu toții dorim harul. Dar nu dorim și crucea care îl însoțește. Și nici nu suntem capabili să o purtăm. Dumnezeu, ca un Tată bun, știe cât poate îndura fiecare și nu îngăduie asupra noastră o povară care să ne aducă osândă.
Există, însă, câțiva aleși cărora Dumnezeu le dă acest har pentru că știe că vor putea îndura suferințele aproape mucenicești care urmează după primirea unui asemenea har. Pentru acești oameni, cum a fost Sfântul Sofronie, calea este cea mai abruptă și mai grea. Pentru că marele har al lui Dumnezeu este, în același timp, și o răstignire deplină a omului.
-1.webp)
-1.webp)
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!
