Zmeul din basme se repede
S-o ia năprasnic pe copilă
Dintre ai ei și să o ducă
Într-un ținut de care nimeni
Nu îndrăznește să se-apropie.
În alte basme, ni se spune
Cum Cosânzeana-ncuie zmeul
Într-o-ncăpere din palatul
Care e dincolo de lume.
Ca-ntr-o oglindă, fiecare
Ar vrea să-l țină pe vecie
Captiv pe celălalt, dar timpul
De neoprit deschide calea
Viteazului care cutează
Să dezrobească prea frumoasa.
Însă dușmanul se ascunde,
Până-ntr-o zi, când nou-venitul
Descuie ușa interzisă,
Dând drumul zmeului să iasă.
Dar cum se face că voinicul
Se războiește și ucide
Imateriala arătare
De pe meleagurile umbrei?
Iar de acolo cum ajunge
S-o-napoieze pe domniță
Vieții din care a fost smulsă?
Numai dacă murind, învie...
Monica Pillat
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!