„Iubire” au zis că se va naște din noi,
Doamne, câte din vorbele tale vor veni?
Au zis că dincolo de nori nu există ploaie…
Doamne, cât de mult voi putea iubi?
Adevărul tău, Doamne, are ochi de smarald
Eu, Tată, copil din florile primăverii, strop din cer,
Aud noaptea cum plâng încet îngeri pe pervaz…
Doamne, dacă ai putea să vii să iei sufletul meu!
Dogoare vieții mi-a lăsat pe trup cerneală arsă,
Doamne, sabia ta din cer e val pentru lumea noastră
Câte din așchiile din coasta mea vor fi scoase la judecată,
Care din mâinile mele se va preface în pedeapsă ?
Lumea mea, Tată, azi e mai frumoasă decât întinderile acestui pământ
Nopțile sunt stele senine ce-mi cântă de sus,
Când voi veni la tine, Tată, ochii mei vor fi închiși
Să nu vezi cum curg izvoare din ei, să nu mă lași, Doamne, să cânt…
Psalmii mei sunt murdare coline ce azi învață a se ruga,
Eu sfințenia am ținut-o-n batista țesută cu fire de dor,
Eu, Doamne, am iertat și-am uitat plângerea acestui veac
Doamne, doar tu știi cât de mult am vrut să nu mor!
Waleria Wiśniewski
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!