De pe când

Stăteam închisă într-un diamant uriaș
În poziție fetală
Tu, neatent,
Crezând că-i doar o bucată de gheață
M-ai luat în brațe
Crezând că-l topești

Dar zilele treceau

Eu, dinăuntru, clipeam către tine

Iar tu, cu mine în brațe
Atât de aproape-departe
Plângeai

Și

Diamantul se topea.

Îmi atingeai pentru prima dată pielea
Pe când eu scuipam nestemate
Rămase în dinți
De pe când mă alăpta mama
Cu bere de stele.

Anca Stanciu