(scurtă recenzie la cartea „El și ea. În căutarea armoniei conjugale” de Părintele Pavel Gumerov)
Oare ați simțit vreodată că soțul/soția dumneavoastră vorbește o limbă care seamănă cu româna, dar are sintaxă de marțian? Sau că v-a privit ca pe un rebus cu prea multe pătrățele negre? Părintele Pavel Gumerov, în cartea sa „El și ea. În căutarea armoniei conjugale”, ne confirmă ceea ce bănuiam cu toții: bărbatul și femeia sunt „diametral opuși”. Uneori, zice sfinția sa, parcă am fi din lumi total diferite, deși împărțim aceeași planetă și, mai ales, aceeași casă.
Părintele Gumerov are o observație tare fină și, pe alocuri, plină de umor, despre cum reacționăm când cineva ne atrage atenția că greșim în familie. De multe ori, ascultăm sfaturile „cu jumătate de ureche”, de parcă s-ar vorbi despre vecinul de la trei, nu despre noi. De ce? Pentru că este mult mai confortabil să nu vedem unde este vina noastră. Lectura rândurilor așternute de autor e ca și cum cineva ne-ar pune o oglindă în față ‒ dar una cu lumină bună, care ne lasă să ne privim din exterior fără să ne speriem de ceea ce vedem.
Un aspect pe care Părintele îl subliniază cu multă tărie este diferența dintre psihologia creștină și teoriile „aberante” care ne compară cu lumea animală. În timp ce unii explică infidelitatea masculină prin „instinctul de a fertiliza”, Părintele ne amintește că omul are ceva ce pisica sau maimuța nu au: rațiune, suflet nemuritor și o cu totul altă chemare. Pentru noi, femeile, Părintele Gumerov a sintetizat „necesarul” de fericire în două puncte clare, pe care orice bărbat ar trebui să le lipească pe frigider. Până la urmă, rețeta fericirii feminine nu-i chiar fizică cuantică!
Primul aspect este capacitatea de a lua decizii: femeia are nevoie de un bărbat cu „caracter hotărât”, care să fie cap de familie nu doar cu numele, ci mai ales prin asumarea responsabilității.
Al doilea aspect vizează atenția și grija: Dumnezeu a sădit în firea femeii o năzuință firească spre „umărul puternic bărbătesc”. Avem nevoie să fim ascultate, sprijinite și, cel mai important, mângâiate.
Părintele avertizează: dacă un soț nu oferă aceste lucruri, comportamentul soției sale poate deveni „necorespunzător cu firea ei”. Tradus pe limba noastră: dacă nu ne simțim protejate și ascultate, s-ar putea să devenim puțin... „furtunoase”. Insuficiența comunicării este, de cele mai multe ori, calea sigură spre înstrăinare.
Cartea Părintelui Gumerov este un ghid plin de bun-simț și duh ortodox care ne învață că, deși suntem făcuți din „aluaturi” diferite, suntem indispensabili unul celuilalt. „Caracterul hotărât” și „tandrețea” sunt cheile care pot deschide orice ușă trântită într-o zi proastă. Merită citită, mai ales în acele seri când simțiți că „planetele” voastre sunt la ani-lumină distanță una de cealaltă!
Sper că v-am făcut curioși să răsfoiți această carte, atât de folositoare pentru suflet și pentru buna înțelegere în familie.
Andreea Macra