Ce microb mârșav se plimbă printre oamenii moderni: Credem în Dumnezeu, dar râdem de Biserica ortodoxă...
Păi atunci mai credem în Dumnezeu cu adevărat, sau Îl luam peste picior?
Simțind în adâncul sufletului că Dumnezeu există, preferăm să ne facem propria credință, adaptată propriilor mofturi și plăceri.
Și nu vedem că e ceva greșit. Nu vedem că suntem niște atei moderni.
Nu credem măcar puțin în Iisus Hristos? În jertfa Lui de pe Cruce pentru greșelile noastre? Și dacă credem, atunci de ce nu aprofundam legătura cu El? De ce nu Îl iubim? Personal vorbind, nu cred că voi întâlni în viața asta pe cineva care să mă iubească așa cum mă iubește El.
De ce suntem leneși și nepăsători, și preferăm să rămânem în întuneric? De ce ne limităm doar la ce putem vedea, auzi, atinge, și nu ne îndreptăm mintea spre ceva mai înalt?
Ne punem obiective „mărețe”: lux, bogăție, succes, faimă; dar suntem indiferenți la cel mai măreț obiectiv din viața noastră: Iisus Hristos.
Eu, plină de frustrare, de mâhnire și de nedumerire, întreb: de ce?
R.N.
Fotografie de Alina Vilchenko / pexels.com
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!