Împrejur înăuntru, aproape departe,
este oceanul.
Oceanul de viață, oceanul de moarte.
Într-un ocean de moarte înotăm agale.
Uneori scoatem capul
Să tragem aer în piept ca o viață nouă
Și naștem focul cosmic într-o picătură de rouă.
Când respir, trăiesc sărbătoarea ființei mele
Care ești tu…
sau ești esența ființei mele?…
sau ești însăși ființa mea?…
Când iubirea nu mai este sărbătoarea ființei mele,
Ci însăși ființa mea,
Oceanul de moarte devine
Oceanul de viață.
Înotăm în Oceanul de viață
Și uneori scoatem capul
Să tragem aer în piept ca o moarte nouă.
O înecăm, apoi, într-o picătură de rouă.
Șerban Madgearu
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!