Mi-ai dat mereu
un petec de loc al meu
Mi-ai dat, cu îndurare,
a zilelor îndelungare
Înger mi-ai dat,
Minunat!
Scântei de har,
pe-al inimii amnar
Dar în pârloaga sufletului meu
binele semănat
a rodit rău:
Locul dăruit
și mult prețuit la-nceput
Cu vremea, cuvenit,
apoi strâmt, ne-nsemnat, mi-a părut
Pentru lenevire
așteptam păsuire
Pentru nelucrare
ajutor mai mare
Păzitorului îngeresc
uitam să-i mulțumesc
Amnarul inimii n-a scăpărat
s-aprindă focul dragostei, înalt...
Curând, mă vei chema
și n-am nimic a-Ți da.
Maria Dragomirescu
Fotografie de Eduardo Soares / pexels.com
Niciun comentariu încă. Fii primul care comentează!