Dacă nu acum, atunci când? 

Cine a zis că ierni ca pe vremuri nu vor mai fi pe la noi? Sau colindători ca odinioară? Nici vorbă. Când unele lucruri par să decadă, uimirea vine să întâmpine deznădejdea. Iarna asta a fost așa: colindători mai mulți ca oricând, colinde mai frumoase ca oricând, și zăpadă din belșug, cum nu se mai aștepta nimeni!

Zilele de iarnă sunt, prin excelență, zile mai de odihnă decât celelalte. Chiar dacă iureșul vieții e cam la fel, din păcate, totuși vremea, biologia omului - și nu doar a omului -, mintea, lumina și nelumina cer repaus, cer așezare, ritm lent și muuuuuultă meditație. Dacă nu acum, atunci când? 

Iarna e ca un dar, însă dacă nu știm să-l despachetăm și să-l savurăm încet, nu-și face efectul și pare mai degrabă o corvoadă. Un dar sunt serile lungi, în care nu se cere altceva decât a trebălui prin casă și, dacă mai rămâne timp - și ar trebui să rămână, că de aia sunt lungi -, e perfect și pentru lectură. Dacă nu acum, atunci când? 

Până acum, plasarea Crăciunului mi se părea prea descentrată. Mi se părea că ar fi trebuit să fie mai pe la mijloc sau la sfârșitul acestui anotimp static, pentru a-l anima mai îndelung pregătirile ce-l preced. Gândeam că se consuma totul prematur, și apoi nu mai e nimic de făcut toată iarna decât de așteptat primăvara. Doua treimi dintr-un anotimp să-l aștepți pe următorul e prea mult! Dar anul acesta mi s-a părut că e bine cum e. Căci rămâne timp berechet și pentru liniștire, pentru pace, pentru neagitație și neîmprăștiere.

Oricum, mie personal nu-mi ajung aceste luni și mi se par prea scurte. Dar e bine și așa... mai ales când totul stă cuminte sub un veșmânt alb de zăpadă. Așa cum e firesc. Totul doarme, și doarme sub cea mai luminoasă... culoare era să zic, dar cum albul și negrul nu sunt culori, ci nonculori, doarme sub acea formă cromatică care, paradoxal, respinge toate culorile (în contradicție cu negrul, care absoarbe toate culorile).

Și, așa cum acest veșmânt respinge totul pentru a fi luminos, așa să facem și noi cu gândurile întunecate, măcar că avem modelul iernii și vedem cu ochii noștri cât e de bine. Măcar cât ține acest anotimp, aparent rece, dar atât de cald. Incandescent. 

Simona Andrușcă